Te cheamă azi cerul

Te cheamă azi cerul, el poarta-și deschide, căci are să-ți spună azi ție-un cuvânt,
Îți spune ca pasul grăbit să îți fie, căci totul sfârșește și vine-n curând.

Curând vine-apusul, un soare răsare, ce veșnic pe ceruri va fi-n veșnicii,
Și cerul îți spune... ca tu de plecare, în orice azi clipă vrea gata să fii.

Te strigă azi viața ce-i o veșnicie, să intri în ea te așteaptă acum,
Ea poarta-și deschide, în ea să sfârșească, acei care au azi o cruce pe drum.

E plină de clipe mereu bucuroase, din ele și ție ar vrea să îți dea,
Ascult-adevărul și viața ce strigă, curând vor fi cele ce nu vor striga.

Te cheamă iubirea în ceruri acasă, nu vrea ca aici pe pământ să rămâi,
De ea ești iubit tu pe calea spre ceruri, mereu cu-o iubire fierbinte dintâi.

Nu sta-n nepăsare, ascultă-i azi glasul, fiorul ei vrea azi o haină să-ți dea,
Pășește pe urma iubirii eterne, sa nu-ajungi în moartea ce-i seacă de ea.

Te vrea veșnicia în ea să fii pururi, la brațul Acelui ce-i veșnic El viu,
Să stai la izvorul de apă ce-i vie, ce viață dă celor pierduți în pustiu.

Ascultă cum strigă înaltul din ceruri, curând va tăcea, nu îl vei auzi,
Spre El să îți fie a ta alergare, în vremuri de noapte și-n cele din zi.
Amin(diana)