Te-aștept de printre stele

Te-aștept de printre stele, să dai ființei mele, alinul Tău cel dulce, în nopțile fierbinți,
Privind mereu spre zare, să simt a Ta-ndurare, ce poate să-mi aducă, credința celor sfinți.

În zbor spre nemurire, să-mi dai doar fericire, în urmă să rămână, al vieții amintiri,
Prin geamătul de vreme, să-mi spui... . , , tu nu te teme", să mă înalți în taină, pe aripi de iubiri.

Te-aștept după furtună, să vii cu vreme bună, să nu mă ducă norii, în nopțile târzii,
Condumă-n izbăvire, s-ajung la o ieșire, ce este-n clipa-n care, pe nor Tu o să vii.

În drum pe-adânc de vale, cuprins când sunt de jale, atinge-mă cu dorul, ce stins nu poate fi,
De valurile mării, când eu la poala serii, mă zbat să fiu în toate, așa cum ți-ai dori.

Te-aștept doar în tăcere, tăcut sunt și-n durere, dar știi că vine clipa, când eu te voi vedea,
În ziua cea frumoasă, mă vei lua acasă, aceste suferințe, deplin le voi uita.

M-așteaptă veșnicia, m-așteaptă bucuria, sunt dincolo de toate, aici ce-oi suferi,
Aștept cu nerăbdare, o mare zi sub soare, când eu a mea iubire, în ea voi întâlni.
Amin