Te-am întâlnit pe drumul vieții mele

Te-am întâlnit pe drumul vieții mele,
În groaza ei ades când rătăceam,
Tu-ai fost Acel ce mi-ai ieșit în față,
Nu eu Isuse-atunci te căutam.

Te-am întâlnit când crivățul din vreme,
Puternic viscolea în viața mea,
Nu te-am chemat să vii... a Ta iubire,
În vremurile grele apărea.

Când rătăceam pe-un drum cu griji și jale,
C-o suferință fără de hotar,
Nu eu eram acela care Doamne,
Schimbam în dulce gustul cel amar.

A Ta iubire plină de blândețe,
Povara vieții grea o ușura,
Și greul ce-l duceam cu greutate,
Tot ea era acea care-l ducea.

Te-am întâlnit și-n umbrele din norii,
Ce s-au întins peste privirea mea,
Eu printre ei văzut-am mâna care,
Ea norii la o parte îi dădea.

La orice pas eu te-am văzut pe Tine,
Căci grija mi-ai purtat-o Tu mereu,
Și Cel care-a luptat cu o oștire,
Tu-ai fost Isuse- acela n-am fost eu.

Te-am întâlnit în anotimpul vieții,
Ce se-abătea mereu in fața mea,
Nu eu am fost acela care Doamne,
În liniștea divină îl trecea.

Nu eu opream nici vântul nici mânia,
Furtunii ce grăbită ea venea,
Tu-ai fost în toate căci din cer Isuse,
Ființa mea iubită mult era.

Te-am întâlnit în totul și în toate,
Să fii în ele mult eu mi-am dorit,
Dorința mea de Tine-a fost văzută,
Și inima Isuse te-a-ntâlnit.