TE-AM INTALNIT...

Te-am intalnit la margine de mare
Cand valurile se-ntorceau la mal,
Si m-a uimit intelepciunea care,
Cu boabe de nisip i-a pus hotar.

O,TU,Stapan al vantului si-al marii,
Ce Universu-ntreg iti e supus,
Cand Petru se- afunda in valul marii,
L-ai ridicat de mana si pe val l-ai pus.

Mi-am amintit cand eu pe marea vietii ,
Trecut-am valuri grele de-ncercari,
Cand barca mea aluneca in deriva,
Speranta nu vedeam de nicaeri.

Era cumplit,sa vezi in toi de noapte,
Cum valurile chiama alte valuri mari,
Iar barca gata, gata sa se-afunde ,
Si eu priveam neputincioasa-n departari.

DAR TU,erai la tarm, cand disperarea,
Imi cuprindea tot sufletul zdrobit,
Prin ceata si prin vifor auzii chemarea;
"NU-TI FIE FRICA EU AM BIRUIT!"

Cu unCuvant,ce linistit-ai marea,
Si sufletul meu disperat,
Vazui ce necuprinsa era zarea,
Si dragostea cu care m-ai chemat...

Si ce tacere, liniste deplina,
Cand zorii zilei se-aratau in larg,
Iar eu zdrobita ,fara de putere
Ti-am multumit...STAPANULmeu cel drag.

Mi-ai spus atunci ca ai venit in lume
Sa ne arati o cale catre cer,
Si ai trait ca noi ca fiecare,Dar fara de pacatul cel mizer.

Mi-ai spus ca anii mei din asta lume,
Nu s-or sfarsi la margini de mormant,
Caci TU ne-ai pregatit un loc anume,
O casa-n CER si-un nou vesmant...

O, cuvintele sunt insa prea sarace,
Sa Te descriu asa cum esti ISUS,
Ingenunchez cu gandul sus la cruce,
Si-astept ca sa te vad in ceruri sus...Amin.

februarie 2008