Te-am cunoscut în clipe grele

Te-am cunoscut în clipe grele,
La margine de drum pierdut,
Când eu eram condus spre moarte,
Dar Doamne-atunci eu n-am știut.

Tu mi-ai ieșit pe cale-n față,
Ai netezit cărarea mea,
Să pot ieși din clipă care,
Ea în adânc mă scufunda.

Te-am cunoscut în suferință,
Când eu cu lacrim mă hrăneam,
Acolo Tu... cu mine Doamne,
Erai dar eu... nu te știam.

M-ai întărit prin harul care,
Asupra mea l-ai revărsat,
Să pot vedea cât ești de mare,
Și cât ești Tu de minunat.

Te-am cunoscut când o durere,
În haina ei m-a îmbrăcat,
Eu n-am știut dar Tu Isuse,
Doar lângă mine-n ea ai stat.

M-ai alinat cu-a Ta putere,
Ce pan-atunci nu o știam,
Căci ochii mei întotdeauna,
Orbiți de ceață îi aveam.

Te-am cunoscut când marea valuri,
În fața mea le ridica,
Treceam de ele-ntotdeauna,
Purtat numai pe mâna Ta.

Nu ai lăsat ca să mă ducă,
Mânia în al ei adânc,
Tu printre valurile mării,
Mi-ai pus pe buze Doamne-un cânt.

Te-am cunoscut la o răscruce,
În fața mea când apăreai,
Când nu știam bine cărarea,
De mână Tu mă apucai.

Lumina Ta Dumnezeiască,
Îmi arăta doar urma Ta,
Să nu mă rătăcesc în viață,
Oricât ar fi viața de grea.

Te-am cunoscut pe-adânc de vale,
Când moartea cu oștirea sa,
Să mă răpun-acolo-n vale,
De-atâtea ori ea încerca.

Te-am cunoscut și nici-o clipă,
Nu vreau Isuse ca să fiu,
Fără de Tine eu în viață,
Căci fără Tine e pustiu.
Amin