Te ador, divină însemnătate

Te ador, divină însemnătate,
A existenţei foc ceresc
Ce umple cu lumină toate.
Mă închin, Te ador şi Te slăvesc,

Tu, conţinut al armoniei,
Tu, consistenţă a plăcerii,
Tu, răsărit al veşniciei
Şi pertinenţă a puterii,

Tu, sacrul zeu al desfătării
Care în splendoare ai învelit
Fiorul sfânt al adorării
Şi cu-al Tău farmec l-ai vrăjit.

Tu, Sfânta sfintelor măiastră
Care în templu Te-ai aşezat,
Să pătrundă pe-a Ta fereastră
Kabod-ul vieţii neîncetat

Şi slava să Te înveşmânteze
În splendida ei măiestrie,
Ca ce-i firesc să îndepărteze
Prezenţa Ta din veşnicie.

Te ador, divină arătare
A cerului ce-i nedescris,
Căci nu pot ochii în desfătare
Să vadă un cer întreg în vis.

Te ador, lumină a veşniciei
Care în Tine ai învelit
Splendoarea sfântă a armoniei
Ce peste viaţă a răsărit.

Te ador, minune a vieţii mele,
Ilustru Domn şi Împărat
Care transformi lacrima-n stele
Şi le aprinzi în ceru-Ţi curat.

Te ador, splendoare a purităţii,
Mirific sfânt al adorării
Care dai sens eternităţii
Când aprinzi focul încântării

În ochii ce Te-au adorat
Visând doar la a Ta strălucire
În timp ce-n lacrimi au dansat,
Căutând moartea în trăire.

Te ador, izvor de nemurire
Ce peste moarte ai trecut
Căci ai vrut Vieţii să-i fii Mire
Şi-n viaţă loc să-Ţi fi făcut.

Te ador, splendoarea frumuseţii,
Clipă a destinelor uitate
Ce Te-ai întins, ca eternităţii
Să nu-i ajungă în cer toate

Spaţiile care le-a creat
Să Te cuprindă doar pe Tine,
O clipă care ai înviat
După ce Te-ai stins în suspine.

Te ador, sărutul dimineţii
Pe ochiu-închis de neputinţă,
Tu, ce-ai prins în braţele vieţii
Un bob de lacrimă în credinţă

Şi buzele ai împreunat
Peste armonia despletită
Care suflarea Ţi-a captat
Ca să poată în clipa vrăjită

A învierii să-Ţi şoptească,
Distinsa slavei arătare,
Că poate pe veci să trăiască
Graţie doar la a Ta suflare.

Te ador, făptura slavei mele
Pe care în vise o-am visat
Când cerul l-am visat cu stele.
Stele. Sunt două în care a stat

Lumina toată ce-am văzut,
Lumina toată ce-am dorit,
Că-n ochii Tăi a încăput
Tot nesfârşitul negrăit.

Te ador, nădejdea vieţii mele.
În veci eu Te voi căuta,
Căci miliarde în cer de stele
De-ar străluci şi de ar sta

Eu numai două voi zări.
Doar ele viaţa a-mi lumina
La nesfârşit vor reuşi,
Căci ele au lumina Ta.

Te ador, mă închin şi Te slăvesc,
Viaţă ce-n zori ai răsărit,
Lumină ce pot s-o zăresc
Pentru că-n braţe m-ai primit.