Te-a indoit vreodata-n viata ...

Te-a indoit vreodata-n viata …


Te-a indoit vreodata-n viata
Cuvantul spus al unui om?
Simtita-i inima ca-ngheata
Cand chiar urcai al stancii dom?

Trecuta oare peste tine
Bocancul cel hidos si greu?
Si-ai plans cu lacrimi si suspine
Chiar de credea-i in Dumnezeu?

Ai fost scuipat si ocarat
Fara ca sa fi vinovat?
Si fosta-i cu pietre lovit
Chiar cand pe Domnu’ l-ai urmat?

Cand tu ai fost strivit cu ura
Si cand cu sete-ai fost lovit
Cand toti pe langa tin’ trecura
Si-un bun cuvant nu ai gasit?

Cand lacrime ai strans sub pleoape
Cand sufletul in tin’ gemea
Cand nimeni nu ti-a fost aproape
S-aline-un pic durerea grea,

Cand sufletu-ti ca de petala
A fost doar rani si vanatai
Cand raii plini de fandoseala
Ti-au dat tot ce avura-n ei,

De ti-ai plecat genunchi-n graba
Si ruga sa ti-o ‘nalti spre cer
Si-ai spus: Parinte, te rog iarta
Dusmanilor, moarte nu cer.

De-ai respectat Cuvantul vietii:
Sa rabzi, sa ierti si sa iubesti,
Vedeavei zorii diminetii
Ca stelele tu stralucesti.


In loc de-otet si fiere amara
In loc de lacrimi si suspin
Aveavei vesnic primavara
Si pace sfanta pe deplin

Ai stiut sa stai pe metereze
Ca si strajerul vegheator
Iar Domnul stie sa aseze
Pe cap cununi de-nvingator

De-ai stiut sa rasplatesti cu bine
Tot raul ce-altii ti-au facut,
Si-ai dovedit lepadarea de sine
Chiar daca asta totusi te-a durut,

De-ai stiut sa raspandesti parfumul
Miresmelor din Galaad
Atunci, din Saron “Trandafirul”
Te va primi ca pe-un rasad.
Amin
4.12.2009 – Marioara Coman
Petrosani