ŢC 5/.Trimiterea lui Iacob la Laban

5.
-"Dute la Padam-Aram
E dorinţa care-o am
Ia fată de-a lui Laban
Căci pe el îl cunoşteam
Dea Domnul ca tu să creşti
Neamul să ţi-l îmbulţeşti
Ţara să o stăpâneşti
Locu-n care locuieşti’
-"Bine tată voi pleca
Răsăritu-I ţara mea
Pe drumul înspre Haran
Mă voi duce la Laban
Fată de-pa lui voi lua
Tată te voi asculta
Cu Domnul eu v-am lăsat"
Si copilul a plecat
Si a mers s-a depărtat
Până ce s-a înserat
S-atunci s-a oprit în cale
Zise: -" Merge-o-i la culcare
Căci mult am călătorit
Si mă simt mult obosit
Aici am să odihnesc
Si la ziuă iar pornesc"
S-adormii Iacob picat
Si un vis e;l a visat
Din pământ spre cer urca
Scară-n cer ce ajungea
Ingeri pe ea coborau
Ingeri pe ea se urcau
Deasupra scării de tot
Era Domnul savaot
El zicea:-’Sunt Domnul tău
Care te feresc de rău
Acest pământ îţi voi da
Tot la seminţia ta
Iată nu te-oi părăsii
Până când se va împlinii
In Betel te-oi duce iară
Tine minte astă seară"
Iacob se trezii din somn
Si el spuse de-al său Domn
Cum pe Domnul l-a văzut
Si aşa loc n-a stiut
Poarta cerului să fie
Chiar aicea în câmpie
Piatra pe care dormii
O luă şi o sfinţii
-"Stâlp de aducere aminte
Ea va fi de acum înainte
S-oi jura acuma eu
Cu mine de-I Dumnezeu
Dacă El mă va păzii
Cât eu voi călătorii
Dacă pâine îmi va da
Haine a mă îmbrăca
Casa Domnului voi face
Chiar aici nu mai departe"
Câteva zile s-a dus
Si soare a tot apus
Si a răsăit el iară
Până într-o zi de vară