ŢC 29/. Venirea lui Iacob în Egipt

29
-Faraon a zis coboară
Să îţi spunem prima oară
Iată Iosif el tăieşte
In Egipt el cârmuieşte
Care multe sunt aici
Pentru tine şi cei mici
Iacob s-a înviorat
Şi aşa a cuvântat:
-Vreau să merg al mai vedea
’Nainte de moartea mea
ş-au luat ce aveau toate
Fii şi fice şi nepoate
Şi Iacob când el plecase
Suflete sase zeci şi şase
A luat cu el şi-a dus
Şi-au plecat spre sud-apus
Şi-a zis Iuda tu dă ştire
Să se ştie de venire
Iosif deci el s-a sculat
La Gosen l-a întâmpinat
Când de el Iosif a dat
Pe gât i s-a aruncat
Amândoi ei mult au plans
Până dorul li sa stâns
Iacob zise:-Pot să mor
C-am văzut şi ăst fecior
-Fraţi grăita Ioif iar
Faraon vă dă în dar
Pzmântul care doriţi
Cu ce vă îndeletniciţi?
Va întreba de două ori
Voi să spuneţi că păstori
Şi doriţi a rămânea
In Gosen în ţara sa
-Iată Faraonul tată
Vouă el vi se arată
-Spăpâne, toţi ai mei fraţi
De foame fiind mânaţi
In Egipt ei au venit
Din departe răsărit
-Iată ţara e a ta
Unde vor pot ei a sta
Iosif pe tatăl a dus
Şi la Faraon a spus
-Am adus tata-mi vedea
Ce doreşti al întreba?
-Câte zile ai de tot?
-Rele bune cum socot
Una sută şi trei zeci
Şi nu calde ci mai reci
Iacob el a cuvântat
Şi a binecuvântat
Şi-a plecat unde a vrut
In a Gosenului ţinut
Saptesprezece ani a trăit
In Egipt pân’ a murit
Când clipa s-a apropiat
El pe Iosif a chemat