ŢC 1./Peţirea Rebecei

1.
Avram zis-a el cândva
La acel ce-l îngrijea;
"Dute tu pân’ la Nahor
Si-mi ia fată la fecior"
Astfel Isac căpăta
Si el pe soţia sa
Patruzeci de ani avea
Când Rebeca îi venea
Isac copii îşi dorea
Si el si nevasta sa
Douăzeci de ani au stat
Până Domnul s-a îndurat
Domnul zise: "Voi norma
Două neamuri vei forma
Unul el va fi mai tare
Iar copilul cel mai mare
Cel mic îl va stăpânii
Si-n curind se va împlinii"
Iată aşa cum fu vestea
Rebeca ea doi năstea
Cel dintâi roşu de tot
Si cu păr fu peste tot
Cel mai mic pe cel dintâi
Il ţinea de-a lui călcâi
Si copii au crescut
Si voinici ei s-au făcut
Lui Esau îi tot plăcea
Animale a le vâna
Isac iubii pe Esau
Că vânat zilnic mâncau
Intr-o zi Iacob fierbea
Ciorbă pentru a mânca
Esau venii obosit
Si lui Iacob I-a grăit:
-"Dă-mi să mănânc ce-ai gătit
Că tare sunt obosit"
-"Frate tu poţi a mânca
Dar te rog mie a-mi da
Dreptul de întâi născut
Eu să fiu la început"
-"Dă-mi şi aşa sunt pe moarte
şi îţi ea această parte"
Si Iacob ciorbă I-a dat
Cu linte de a mâncat