...Tată, ajutorul meu...!

Sunt un miel pierdut pe cîmpuri ce îşi caută stapînul.
Sunt un mic boboc de floare ce-şi aşteaptă înflorirea.
Un mic ciob de sticlă ce m-ar înghiţi pămîntul .
Dar cît de mic aş fi, n-o să îmi pierd strălucirea.

Tu-mi eşti Tatăl meu cel sfînt, şi-o voi spune-ntotdeauna.
Ajutorul aşteptat-n vremea grea de încercare .
Ţie laudă-Ţi voi aduce şi Îţi voi cînta într-una.
Căci am primit în dar, iubire şi salvare.

Tu, ajutorul scump al meu, întins-ai mîna înspre mine.
Şi braţul Tău măreţ, mi-a apărut în faţa mea.
Atunci am realizat că am venit la Tine.
Dîndu-mi în continuu, din bunătatea Ta.

Drumul Tău Isuse,- al meu, e cu multe încercări.
Dar nu-mi pare rău, am ales cărarea ta.
Vreau să fiu biruitor, să învăţ din Învăţări.
Căci să-Ţi mulţumesc în toate, nicicînd, nu voi înceta.

O, Mâna Ta de ajutor, de nu ar exista...
şi n-am primi acea ierare deplina de lumina
Eu aş fi pierdut pe drum şi nu aş mai avea
Tărie-n mine şi nici dragoste divină.

O, scump Creatorul Meu, mâna Ta de ajutor
Ce mi-a oferit căldură-n lumea neagră de păcat.
Nustiu cum să-Ţi cer iertare că am fot nepăsător
Şi nu ştiam de harul Său, sau că eu pot fi iertat.

Ajutorul Tău, mi-e stîncă, e din piatră şi nu lut.
E tăria mea cea sfîntă, cea din care se hrăneşte.
Ajutorul mă-ntăreşte, aceasta să spun, am vrut
Şi puterea Lui cea mare, ce în mine, acum domneşte...!