Tăria mea este Isus

Tăria mea este Isus, pe drumul vieții mele,
Atunci când spun ca nu mai pot, când clipele sunt grele,
Mi-e sprijin când eu obosesc, El este-al meu izvor,
De dragoste și de un foc, ce este-aprins de dor.

Puterea mea este doar El, când obosesc pe cale,
Mi-e călăuză când eu trec, prin ceața deasă-n vale,
Lumină ochilor îmi dă, când vine iarăși noapte,
Cu mine stă de vorbă El, să nu ascult de șoapte.

Alungă chiar și întristări, adâncile suspine,
De grijă-mi poartă Dumnezeu, să fiu mereu doar bine,
Mi-a dat și aripi ca să zbor, să zbor spre cer... acasă,
Eu știu că singur nu voi fi, mi-a spus că nu mă lasă.

Pe urma Lui El m-a făcut ca să pășesc în viață,
Chiar dacă mi-a adus ades, doar lacrimi ea pe față,
E urma ce mă duce-n cer, cu Domnu-n veșnicie,
Acolo unde-n veci vom fi, doar plini de bucurie.

Acolo unde nu vor fi, nici lacrimi... nici durere,
Va fi un cer veșnic senin, un gust doar ca de miere,
Spre locul viu mă duce azi, pe cale Dumnezeu,
De mână sunt purtat de El, căci sunt un fiu al Său.

Nu-s singur pe acest pământ, cu mine este Domnul,
Ființa mea veghează-n zi, dar și în noapte somnul,
E Mirele din veșnicii, iar eu a Lui mireasă,
Un infinit vom locui, noi doi... în cer... acasă.
Amin(diana)