Ţânţarii

ŢÂNŢARII

Dionisie Giuchici
vol. 1 - "Domnul, nu eu!"

Ia priviţi ce mici jivine înarmate cu siringi,
Care te atacă noaptea după ce lumina stingi.
Orişicât ţi-acoperi faţa, reactoarele pândesc
Şi de sus de prin tavane peste tine năvălesc.

Spiriduşe necurate care bâzâiesc ciudat!
Gălăgia lor stridentă te ridică sus din pat.
De aici şi vorba vine: "nu mă bâzâi la cap".
Bietul om mereu se-ntreabă: "de ţânţari cum să mai scap?"

Pune-ţi la ferestre plasă, cumpără-ţi un spray acid,
Şi pulverizează totul pe tavane şi pe zid.
Lichidându-i pe vampirii cu aripi şi trompe fine
Care ţi-a muşcat soţia, şi copiii şi pe tine.

Iar în urmă somnul dulce, vise sfinte până-n zori
Dar întâi pe toţi ţânţarii de prin casă să-i omori.
Credinciosule ascultă şi dă tuturor de veste,
Căci şi partea sufletească are camere, ferestre,

După cum simţim durerea sau pe faţă sau pe frunte
Tot la fel vrăjmaşul vine cu păcate mai mărunte.
Lucruri fără importanţă noi le denumim ţânţari
Şi mai zicem: "Nu te teme, astea nu-s păcate mari".

Dar vedeţi o mică pată pe un alb imaculat
Strică toată frumuseţea, căci păcatul e păcat.
Un grăunte de otravă te coboară în pământ
Nu-i dejoacă cu păcatul, Domnul Dumnezeu e sfânt.

Sită la fereastră frate ni se cere să lipim
Ca să nu pătrundă duhuri să ne-nţepe să murim.
Domnul a vorbit adesea cu aleşii ucenici
Şi a zis că în credinţă avem fapte mari şi mici.

Însă cine se fereşte numai de păcate mari
Poate într-o zi să moară înţepat de mulţi ţânţari.
De aceea scoate spray-ul în căsuţă, prin unghere,
În această acţiune post şi rugăciuni se cere.

Căci păcatele mărunte care nouă ni se par
Sunt ţânţarii cu otravă care ne lipsesc de har.
De aici celebra vorbă comparată cu ţânţarul,
Căci o buturugă mică poate să răstoarne carul.

Muşcătura lor infectă lasă urme penetrante
Căci păcatele au ace otrăvite, iritante
De aceea unge-ţi faţa cu balsam din Galaad
Leacurile Cărţii Sfinte te vor mântui de iad.

Şi urechile şi ochii şi întregul caracter
Pune-le balsamul veşnic, Duhul Sfânt venit din cer.
Ca să nu-ţi mai fure pacea dobândită în Hristos
Mari sau mici otrăvitoare, gânduri fără de folos.

Căci vedeţi o mică gâză, un ţânţar neînsemnat
Nu te lasă toată noaptea să te odihneşti în pat.
Tot la fel şi pofta mică, un ţânţar, un duh străin,
Îţi va tulbura tot cerul, conştiinţa de creştin.

Vei simţi dureri cumplite ca şi scoica de mărgean
Când o-nţeapă, o irită, bobul de nisip duşman.
Elefantul ne înfrică, sau un leu -păcate mari,
Dar să ştiţi că multă lume a murit şi de ţânţari.

Sau ridici o piatră mare, sau un sac de chilimbar,
Greutatea e aceeaşi, împărţită pe cântar.
Zburătoarele noctume, duhurile, cât şi tina
Ambele dispar deodată când zăresc venind lumina.

Răul fuge de tămâie, de prezenţa lui Hristos,
De creştinul care arde ca şi farul luminos.
De aceea fiţi lumină, puneţi la ferestre site
Ca să fugă, să dispară negricioasele urâte.

Iar de cumva totuşi intră şi mai zbârnâie vreun ins
E dovada căci în tine sfeşnicul e-aproape stins.
Când te tulbură ţânţarii cum te-ai aşezat în pat
Aminteşte-ţi şi de suflet dacă e asigurat.

Binecuvântat să fie Tatăl nostru Dumnezeu
Care ne păzeşte viaţa de puterea celui rău.
Binecuvântat să fie Tatăl, Fiul, Duhul Sfânt
Care ne păzeşte viaţa de "gângănii" pe pământ.

AMIN