Tanarul bogat

Cand a plecat
Din fata Ta
De dragul banului de aur
Se intreba pe drum:

-De ce Tu Doamne
Nu iubesti argintii?
Tu ai putea sa ai de toate
Si mai presus
Sa porti stindardul
Ideilor ceresti
De le-ai spune din palate
De numai un banut ai cere
Pentru fiecare
Vindecare,
Un leu, de fiecare
Cuvantare.
Un ban de-arama
Pentru noptile de ruga
Pentru viata ta de sluga
Cand speli picioare prafuite.
Pentru painile-nmultite;
Pentru fiecare vorba
De-alinare.
Si nimeni n-ar avea ce spune
Sa iei un ban de-argint
Pentru orisice minune.
Invesmantat in aur
Ai domina pamantul
Si cerului, ca pe-un tezaur
L-ai duce-ntreg
Cand va veni sfarsitul.

Imi place tot ce Tu ne dai,
Chemarea de-a trai ca sfintii.
Un singur lucru nu-nteleg:
De ce Tu Doamne
Nu iubesti argintii?

Ganditor si trist pleaca
Tanarul, cantarindu-si
Pe sub haine, punga
In care-si adunase truda.

Era fiul cel mai mare
Al semenului nostru
Iuda.