Tăcut...disprețuit de oameni

Tăcut... disprețuit de oameni,
Ducând povara cea mai grea,
Obișnuit cu suferința,
Isus pe Golgota urca.

Era El gol de strălucire,
Nici frumusețe nu avea,
El suferința și durerea,
Le-a luat numai asupra Sa.

Crescut ca o odraslă slabă,
Ca un lăstar care ieșea,
Dintr-un pământ uscat de vânturi,
Privirile le întorcea.

Crezut n-a fost El nici-o clipă,
Că slava-n urmă a lăsat,
Ca un străin urca calvarul,
Bătut, hulit era... scuipat.

Plătea păcatul omenirii,
Zdrobit fiind nevinovat,
Plătea fărădelegea noastră,
Un mare Domn... un Împărat.

Prin rănile ce îl străpunse,
Pe noi El ne-a tămăduit,
Să nu fim oile pierdute,
Pe drumul nopții rătăcit.

A fost luat prin apăsare,
Lovit de moarte-a fost Isus,
Dar dragostea-i fără de margini,
Prin jertfa Lui nu a ascuns.

Zdrobit a fost prin suferință,
El viața pentru noi și-a dat,
Să fim azi rodul Lui pe cale,
Suntem popor răscumpărat.

A suferit până la capăt,
Coroana când îl străpungea,
De bice-mpins lovit pe spate,
Doar înainte El privea.

Străpuns de cuie pe o cruce,
O clipă El nu a-ncetat,
Cu foc aprins să ne iubească,
Cu sânge ne-a răscumpărat.

Cu sânge sfânt ce fără vină,
Din fruntea Lui se tot scurgea,
N-a mai rămas o picătură,
Atunci când Duhul își dădea.

Atunci când moartea biruise,
S-ajungem într-un loc preasfant,
Când vom sfârși pe trecătoarea,
Ce este azi... acest pământ.

Și astăzi este cunoscută,
O suferinț-a lui Isus,
Și despre-o suliță se-aude,
Care în coaste l-a străpuns.

Și astăzi jertfa-i auzită,
Căci se aude glasul Său,
Care vestește învierea,
A Fiului de Dumnezeu.
Amin