SURSELE BUCURIEI

SURSELE BUCURIEI

Sursa bucuriei noastre nu e-n aurul din lume
Ci-n Isus Mântuitorul ce-a venit să ne îndrume
El a pus în noi speranţa ce nu poate să apună
Ci ţinteşte spre meleagul unde vom primi cunună.

Sursa bucuriei noastre nu-i un cont financiar
Ce-i egal în cantitate cu-al unui milionar
Ci e sfânta legătură ce ne leagă de Hristos
Şi de sfinţii ce-s cu El şi de neamul credincios.

Nu ne fericeşte faima ce-am putea s-o dobândim
Prin succesele-obţinute acolo unde muncim
Doar în duhul de slujire ne găsim noi împlinirea
Căci atunci putem învinge şi ispita şi mâhnirea.

Bucuria e deplină, nu-i ştirbită de furtună
Nici de valul cel netrebnic dat de lumea cea nebună
Conjuncturile vieţii nu-s în stare să răpească
Satisfacţia din suflet, dorul de Ţara cerească.

Ne găsim plăcerea-n Harul revărsat din abundenţă,
Ne urmăm Mântuitorul dedicaţi, cu consecvenţă
Chiar poverile vieţii le purtăm cu bucurie
Doar aşa vom dovedi că avem credinţă vie.

Altă sursă-i părtăşia ce-o avem în sanctuar
Cu acei de-acelaşi crez, ce privesc spre-celaşi Far
Sufletele cânt-acolo şi se bucură fierbinte
Pentru mana cea cerească ce o dă bunul Părinte

Când al întristării val vine tihna să ne fure
Sau când oameni nemiloşi ne dau atitudini dure
Ne proşternem pe genunchi, apelăm la Trinitate
Şi din nou găsim odihnă, pace şi seninătate

Iar când vine tulburarea inima s-o-ndurereze
Când ea nu mai e în stare să se roage, să vegheze
Ne gândim la o cântare şi o intonăm în gând
Şi iar Îl simţim aproape pe Cel ce-i Păstorul blând.

Pavel, Sila – ştim cu toţi – au fost duşi în închisoare
Dar nu s-au lăsat răpuşi de starea de disperare
Ei erau legaţi în lanţuri dar ’nălţau imnuri de slavă
Cu acestea poţi fi calm chiar când eşti într-o epavă.

Sursa bucuriei noastre nu-i o mare avuţie
Ci e faptul c-avem dreptul la cereasca-mpărăţie
Dacă lumea n-o-nţelege e că n-a gustat dulceaţa
Unei hotărâri supreme ce poate schimba viaţa.

Zilnic mergem la izvorul ce nu seacă niciodată
De acolo curge-ntruna bucurie-adevărată
E izvorul mântuirii. O, ce apă cristalină
Stâmpără lăuntrul dornic de o linişte deplină.

Bucuria-i o comoară; vom lua-o şi în Cer
În acel mediu curat unde totul e prosper
Este crezul ferm şi sacru ce ne face fericiţi
De-l păstrăm cu drag în inimi deveni-vom neclintiţi.

9 Aprilie, 2007