Suntem datori până la capăt

Suntem datori până la capăt
autor. Diana (G. U)

Suntem datori până la capăt, ca să răbdăm pentru Hristos,
Atunci când marea-i tulburată, când vântul este furios,
Suntem datori ca în sfințire, s-avem noi viața pe pământ,
Cum pentru noi era odată, pe drumul crucii greu... un Sfânt.

Suntem datori cu dăruire, să îi slujim lui Dumnezeu,
Atunci când iarăși se arată, un timp ce-aduce timpul greu,
Cum ne purta pe drum de glorii, în gând un veșnic Împărat,
Care în chin doar din iubire, El viața pentru noi și-a dat.

Cum El a dus cândva o cruce, suntem datori acum și noi,
Ca să urcăm... plini de iubire, de murmur sau cârtire goi,
Să ne dăm viața pentru viață, cum Domnul pentru noi și-a dat,
Să nu oprim cum niciodată, pe Golgota El nu a stat.

Suntem datori până la moarte, să suferim cum suferea,
Sub biciul rănile pe spate, fără de vină când lăsa,
Să fim tăcuți cum El tăcerea, și-a arătat când răstignit,
Era pe crucea de durere, când pentru noi doar a murit.

Suntem datori dar niciodată, să-i răsplătim nu vom putea,
Căci cea mai mare jertf-adusă, a fost pe dealul Golgota,
Ciocanele când se-auziră, fără de milă ce băteau,
Atunci și apele și munții, și îngerii în cer plângeau.

O Doamne sfinte... niciodată, să-ți răsplătim nu vom putea,
Ajută-ne până la capăt, să împlinim doar voia Ta,
Pe urma cea însângerată, ce pentru noi Tu ai lăsat,
Ajută-ne până la capăt, să te urmăm neîncetat.

Să fim ca Tine-n toate cele, lumina ta să vadă-n noi,
Acei ce sunt ei de iubire, și bunătate Doamne goi,
Pân-la sfârșit să stăm în luptă, așa cum Tu mereu ai stat,
Umil... smerit... plin de iubire, un Luptător adevărat.
Amin