Suntem călători

Suntem doar călători astăzi prin viață,
Spre Țara care-i dincolo se zări,
Mai sus de nori, de lună și de stele,
Dar înspre ea nu sunt două cărări.

Doar una ne va duce-n locul care,
Azi mulți spre el aleargă obosind,
În el ar vrea cu toți să oprească,
Și-atunci călătoresc aici slujind.

Suntem doar călători în astă lume,
Și uneori călătorim cu greu,
Dar știm că la sfârșit ne-așteaptă Domnul,
Mai știm că e cu noi Isus mereu.

Cuvântul ce-a lăsat nouă ne spune,
Că viața-i trecătoare și-ntr-o zi,
Călătoria noastră ne va duce,
Acolo sus unde ne-om întâlni.

În veșnicia Sa cea minunată,
Care-i departe de acest pământ,
Și nu vom mai avea atunci suspine,
Nici lacrimi ce-s uscate-aici de vânt.

Pământul va rămâne-atunci în urmă,
De el toți vom uita în ceruri sus,
De clipele ce astăzi sunt amare,
De crucea ce-o avem cu greu de dus.

Acolo va fi veșnic numai soare,
Un cer senin cu păsări vom avea,
Câmpii întinse, flori nemuritoare,
Căci moarte-acolo nu va apărea.

Călătorim cu greu spre veșnicie,
Pe marea vieții care uneori,
E tulburată, dar ca s-o oprească,
Se-apleacă liniștind-o printre nori.

Și barca vieții tot El este-Acela,
Ce-o duce cârmuind-o la un mal,
O trece de furtuni pe marea vieții,
Și-n fața ei când iar apare-un val.

El ne-a deschis un drum ca noi s-ajungem,
Pășind în fața noastră pe pământ,
Ne spune ca și noi să fim în viață,
Numai cu El în inimă și-n gând.

Așa cum ne-a purtat și El odată,
Pe-acelaș drum pe care azi suntem,
Plini de credință dar și de iubire,
Căci dragostea e poarta spre Eden.

Călătorim prin valea de suspine,
Ce uneori ea este-atât de grea,
Dar toți avem un singur țel în viață,
Acel de a ajunge-n slava Sa.

Acel de-a sta cu Domnul la o masă,
Cu îngerii în cor, doar Lui cântând,
Și țelul nostru azi ne dă putere,
Călătorind cu greu pe-acest pământ.

Avem atâtea vise și dorințe,
Și într-o zi se vor îndeplini,
De vom păși în viață doar cu Domnul,
Călătoria grea se va sfârși.

Va șterge vremea ce-a adus necazuri,
Va șterge fețele aici ce plâng,
Că-n ceruri nu sunt lacrimi niciodată,
Acolo se aude-un veșnic cânt.

Cântarea biruinței pentru-aceia,
Ce astăzi în necaz călătoresc,
Ce-n suferință spun mereu pe cale,
Că-n toate ei pe Domnul îl iubesc.

Va șterge și acele răni ce astăzi,
În inimi au rămas atât de-adânci,
La fiecare Domnul ne va spune, ... Copile tu de astăzi nu mai plângi.

Călătorim spre infinitul care,
De tot ce e divin el este plin,
De dragoste și-o mare fericire,
Acolo să ajungem noi dorim.

Ne este greu dar Domnul ne-ntărește,
De vremurile grele ne-a trecut,
La Tatăl ne-ncetat El mijlocește,
Așa cum și pe cruce a făcut.

Prin jertfa Lui noi vom cunoaște viața,
Ce n-are niciodată vre-un sfârșit,
Nici margini niciodată ea nu are,
Căci veșnicia este-un infinit.

Călătorim cu pași mărunți pe cale,
Căci doru-aprins nicicând el nu ne lasă,
Ne dă tărie-n orce timp din viață,
E-un dor care ne duce iar acasa.

Acasă unde Tatăl ne așteaptă,
Cu brațele deschise El mereu,
La poarta stă căci vrea să îi primească,
Pe cei ce azi călătoresc cu greu.

O... Doamne Tu-ai lăsat călătoria,
E viața ce-o parcurgem toți acum,
Noi te rugăm mereu ca Tu Isuse,
Ca să rămâi cu noi pe-al vieții drum.

La capăt să ne-aștepți întodeauna,
Ca noi în de părtări când vom privi,
Să te vedem în nopțile geroase,
Dar și-n pustiul larg ce-apare-n zi.

Lumină să ne fii întotdeauna,
În inimile noastre să rămâi,
Ca Cel ce la sfârșit de drum Isuse,
Ce ne va-ntâmpina... doar Tu să fii.