Sunt un om...

Sunt un om... pământul este, drumul către Dumnezeu,
Și pe el sunt văi cu vremuri, uneori ce trec prea greu,
Sunt mai multe anotimpuri, unul singur e doar sus,
Cel de sus e doar cu soare, este veșnic... ca Isus.

Sunt un om... cu o dorință, ca pe El să-l întâlnesc,
Am doar una... este mare... este tot ce îmi doresc,
Să-mi găsesc eu vreau odihnă, pace sufletului meu,
Este tot ce vreau în viață, este tot ce azi vreau eu.

Sunt un om... am și suspine, uneori și geamăt am,
Dar de vremurile-n care eu gemeam și suspinam,
Am trecut cu ușurință, căci veghează azi de sus,
Cel ce mie mi-a-ntins mâna, El e Domnul meu Isus.

Sunt un om... sunt o țărână, sunt o frunză ce de vânt,
Fluturat-a fost întruna, între cer și-acest pământ,
Dar lăsată ea vre-o dată, nu a fost în vre-o pustie,
Căci al meu Isus din ceruri, a ales... să fie vie.

Sunt un om... în praful vieții, ce mă zbat astăzi mereu,
De nisip ridică viața, valuri azi... să nu văd eu,
Drumul... dar acea lumină, ce de sus l-a luminat,
M-a făcut să-mi iau avântul, pe-acest drum... ce-i minunat.

Sunt un om... dar am speranță, am nădejde că Isus,
Vede marea mea dorință, și privirea mea ce-n sus,
Ea privește-ntotdeauna, este de nedezlipit,
De un vis, ce-l am întruna... să ajung în infinit.

Chiar de-s om... sunt cel de Domnu-n palme ce am fost săpat,
Chiar de-s om, eu de un Rege, de la moarte-am fost salvat,
Chiar de-s om, c-un strop de sânge, sânge sfânt de Dumnezeu,
Jos la poala crucii Sale-am fost spălat... iertat și eu.

Chiar de-s om... pe mine cerul, m-a primit așa cum sunt,
Mi-a-ntins mâna... și cu cerul, am făcut un legământ,
Chiar de-s om, sunt fiu de Rege, astăzi sunt moștenitor,
Celor ce sunt vii în ceruri, celor ce nicicând nu mor.