Sunt semne, Doamne?

Sunt semne, Doamne?
Ghadaffi, tiranul crud şi sângeros,
În vizuină a fost prins...
Ca şoarecii în cuşcă.

În Turcia pământul s-a cutremurat
S-a scuturat de parcă nu voia
Nimic să mai rămână peste el,
Şi-a îngropat oameni şi case.
Şi-i jale şi prăpăd.
Sunt semne Doamne?

Thailanda, exotica ţară iubită de străini,
De nu mă-nşel cu obiceiuri...
Ca în Sodoma şi Gomora,
Zace de luni întregi sub un noian de ape
Şi-i trebuie un NOE cu arca s-o salveze.
Sunt semne Doamne?

În Grecia, vechea şi renumita Elada
Cea mult cântată de poeţi,
Oamenii stau pe stradă şi-şi ţipă neputinţa,
Căci foametea-i venită,
Dar nu o părăsesc, cum a făcut cândva,
Elemelec cu casa sa...
Părăsindu-şi, păcat fiind, străbunul Israel.
Sunt semne Doamne?

Pe străzile din Roma, regină-ntre cetăţi
Un mic război civil,
Nu ştii cum altfel să-l numeşti.
Vitrine sparte, maşini incendiate,
Civili în luptă cu carabinieri.
Că Nero crezi c-a înviat
Şi-a doua oară îi dă foc.
Sunt semne, Doamne?

Iar la români...
Popor din dacii înţeleţi
Şi din romanii cei isteţi,
Politica e varză, de crezi
Că-i de nebuni doar practicată,
De ani şi ani drumul îşi cată...
Mai mult ... s-au rătăcit.
Sunt semne Doamne?


Poate nu, căci nu Te-am văzut
Pe norii cerului, răcnind ca şi un leu,
Nu cred că Ziua Judecăţii a venit.
Şi-aş vrea să vii o, Doamne...
O, nu! Mai bine mai amâni!
Vecinii mei nu s-au predat,
În mâna Ta, viaţa n-au dat...
Şi mai sunt mii.
Pământul nu-i curat...
Ai milă Doamne, Tu de ei!
Şi-ndrumă-ne, lumină să le fim!
Şi când cu-adevărat vom fi noi mulţi
Spre gloria şi marea slavă
A împărăţiei mult râvnite,
TU, vino Doamne!
Dar ce ştiu eu?! Şi cine sunt?!
TU vino Doamne, când voieşti
Eu Voii Tale mă smeresc.