Sunt şcolar în clasa-ntâia

Sunt şcolar în clasa-ntâia, încă nu-s la facultate,
Abia desluşesc din Carte buchea pe jumătate,
Isus este-nvăţătorul, eu adun învăţătura,
Viaţa-ntreagă e-un examen, manualul e Scriptura.

Sunt şcolar cu coate rupte, tot repet aceeaşi clasă;
Până nu ştiu foarte bine, Profesorul nu mă lasă.
La materia Iubirii (şi aţi zice că-i uşoară),
Am căzut, şi mi-e ruşine, nici nu ştiu a câta oară.

Căci iubirea se învaţă, dar uşor se şi dezvaţă
E ca apa din căldare, când dă-n clocot, când îngheaţă.
Şi învăţ o limbă nouă, vreau s-o ştiu cât pot mai bine,
Limba nouă a Iubirii, limba veacului ce vine!

La Iertare e toceală, sunt atent să intre-n minte,
Dar uit lecţia în grabă, cu duşmanii înainte;
Şi în loc să spun din Carte, gândul mi-e să fiu mai mare,
Şi-am căzut iar la examen: Nota zero la purtare!

Tot învăţ despre Răbdare, şi nu ştiu care-i rânduiala,
Dar când e s-o scriu la tablă, nu mai iese socoteala.
Matematica Scripturii nu e grea, nici complicată,
O prind repede cu capul, dar se cere practicată.

Când citesc ce scrie-n carte, „Suferinţa cea mai mare
Nu e demnă de-a fi pusă lângă slava viitoare!”
Înţeleg bine ce scrie, totuşi nu ştiu cum se face,
Când durerea mă loveşte, tot oftez şi tot nu-mi place.

O materie frumoasă, dar şi grea din cale-afară,
E Nădejdea, ce deschide ochii înspre-o altă Ţară;
Mintea mi se luminează, inima se curăţeşte,
Când citesc ce strălucire pentru noi se pregăteşte.

Sunt şi zile când în clasă nu-nţeleg ce rost au toate,
Lecţiile sunt prea grele, stările prea complicate;
Năucit mă uit în Carte, şi-atunci vine Autorul,
Cel ce-a scris-o îmi explică, mă ajută Profesorul.

Ca să fiu elev de frunte, harnic şi cu sârguinţă,
Vreau să am o notă mare la materia Credinţă.
O, ce sfântă bucurie am atunci când văd în viaţă
Cum Îşi împlineşte Domnul voia Lui sfântă, măreaţă!

Pregătit sunt totdeauna cu caietul şi penarul,
Că nu ştiu când Profesorul vine cu extemporalul.
De aceea stau cu ochii adânciţi în Cartea sfântă,
Ţintă Îl privesc pe Domnul care mă binecuvântă.

Vreau credinţa mea să fie a străbunilor de seamă,
Să ajung cu cei ce-n slavă fii ai Domnului se cheamă:
Avraam, Isaac şi Iacob, patriarhii din vechime,
David, Moise, Iosua, şi a sfinţilor mulţime.

Şcoala-i grea, dar din Scriptură am aflat secretul vieţii,
Moştenirea de lumină, despre care-au scris profeţii:
Cine are azi pe Fiul are viaţa şi cununa,
În Cristos e mântuirea şi nădejdea totdeauna.

Noaptea, uneori în tihnă, când luminile se curmă,
Mă gândesc puţin cu teamă la examenul din urmă,
Când în Ziua de lumină voi păşi pe nori ca roua,
Şi-mi va spune-nvăţătorul: „Acum treci în clasa a doua!”