Sunt o femeie simplă de la țară

Sunt o femeie simplă de la țară,
Așa mă definesc întru, a fi”,
Ca floare eu nu sunt o floare rară
Ci doar un crin sălbatic prin câmpii.

Sunt o femeie simplă, rusticană,
N-am porți cu ochii roată, n-am palate,
La poarta mea, din fir de sânziană
Am împletit cununi înmiresmate.

Sunt o femeie simplă de la țară,
Trudesc să-mi grijesc lanul mătăsos,
Mă ispitesc și macii bunăoară
Dar biruiesc ispita în Cristos.

Sunt o femeie simplă, țărăncuță,
Portul, graiul, trăirea mi-e așa,
Citesc țărâna cu talpa desculță,
Biruința, Jertfa s-au născut din ea.

Sunt o femeie simplă, dar ca mamă
Trăiesc iubirea, plinătatea ei,
Cu șoapte dulci zenitul ei mă cheamă,
Prin ea mi-a dat Stăpânul un temei.

Femeie sunt, în zi de sărbătoare
Port ia mea cu râu de tulipani,
Priviți-mă cum vreți căci nu mă doare,
Cu Domnul meu veghez în Ghețimani.

Din coasta Lui Isus am fost luată
Pe-n vârf de lance, moleculă Vie,
Dintr-o femeie simplă preschimbată,
Moștenitoare în Împărăție.