Sunați din trâmbiță mai tare

Sunați din trâmbiță mai tare, în gura mare să strigați,
Căci ziua Domnului e-aproape, credința să n-o lepădați.

Se-arată zorile de ziuă, va fi un singur răsărit,
Se va-mplini tot ce vestise, căci gura Lui doar a vorbit.

Fiți temători de-acea putere, ce munții poate a-i muta,
În închinare să rămâneți, căci Domnul închinați vă vrea.

Cutremură întreg pământul, cu glasul Său când e rostit,
Întunecă și luna, stele, nici soarele nu-i strălucit.

Întoarceți-vă dar îndată, cu post, cu lacrimi dar și plâns,
Cu inimile sfâșiate, și Duhu-n voi să fie-aprins.

El este plin de îndurare, e milostiv și răbdător,
Bogat mereu în bunatate, de viață este El izvor.

Sunați cu trâmbița mai tare, și strângeți rândurile-ndat,
Uniți în Duhul de iubire, să așteptați un Împărat.

Strângeți-vă toți laolaltă, sub aripile ce le-a-ntins,
Acel care a Sa iubire, ce-i pentru voi El nu și-a stins.

Nu părăsiți cărarea sfântă, chiar dacă este-ngustă ea,
La capătul de alergare, voi pe Isus îl ve-ți vedea.

Sub tunetul de glas din ceruri, mereu doar să înaintați,
Lăsați în urmă să rămână, ce-n față greu întâmpinați.

Căci iată zilele sunt scurte, și vremea scurt-a devenit,
Apusul vremurilor este, și vine Cel ce-a biruit.

Grăbiți-vă și nu vă temeți, necazurile vor sfârși,
E timpul cernerii de astăzi, fiți gata pentru-a-L întâlni.

Sculați-vă îndată neamuri, se-aude-un glas răsunător,
Aduce celor morți El viață, scăpare pentru-al Său popor.

E ziua Domnului aproape, fiți treji și doar vegheați mereu,
În ea El soarele va stinge, căci este El un Dumnezeu.

E ziua-ndat-a judecății, natura se va-nfiora,
Se vor ascunde-atunci și munții, și mările-n adânc vor sta.

Se va topi întreg văzduhul, căci glasul Lui se v-auzi,
Îi va striga doar pe aceia, vre-o dat ce nu-L vor părăsi.

A cerurilor porți înalte, se vor deschide-n ziua Sa,
Spre Țara dincolo de soare, mireasa pentru-a-și înălța.

Va fi o mare bucurie, pentru acei ce-au căutat,
Neprihănirea și sfințirea, pe calea lor neâncetat.

Fiți gata de acea plecare, spre vremea dincolo de nori,
Spre Țara plină de odihnă, cu-a ei mireasmă ce-i de flori.

Poate fi zborul chiar la noapte, El și acum poate a fi,
E vremea Lui, dar și-acea clipă, când El din cer va reveni.
Amin