Sună ceasul vieţii tale

Cum lasã bezna reci fiori de gheaţã
În sufletul sãrmanului drumeţ,
Ca pasãrea de pradã, ce-l înhaţã
Pe puiul curios şi îndrãzneţ,
Când peste câmp se-aşterne-o negureaţã
Şi-n gropi, cu loviturã de hârleţ,
Aşa îşi scrie-a vieţii lui postfaţã
Omul nepãsãtor, petrecãreţ.

În ritmuri muzicale se desfatã
Uitând de rostul lui de pãmântean.
Formând în jurul lui o micã ceatã
Cei ce-L dispreţuiesc pe Suveran,
În fiecare clip-o sã-l abatã
Spre tumultuosul poftelor ocean
Şi în cârligul sãu îl prinde-ndatã
Cu-atâta uşurinţã, Cel Viclean!

Degeaba-i dau pãrinţii sfaturi multe,
Degeaba-adesea fraţii îi vorbesc,
Scrâşneşte dinţii, nu vrea sã-i asculte,
Şi gânduri negre-n cap i se-nvârtesc;
Se simte-atras de practicile-oculte
Nestãpânindu-şi cumpãtul firesc
E gata sã loveascã, sã insulte,
Pe toţi cei care i se-mpotrivesc.

Eşti şi tu printre cei ce stau departe
Te numeri cumva şi tu printre ei?
Ai tu dorinţa de-a citi în Carte
Sau te-mpietreşti, cum scrie în Evrei?
Eşti cu cei ce urãsc porniri deşarte
De care spune Domnul: "Sunt ai Mei!"?
Slujirea firii vechi aduce moarte!
Dar Duhul frânge ale morţii chei...

Nu te-nşela, sperând cã mai ai vreme,
Nu aştepta urgia a porni,
Cãci glasul tandru n-o sã te mai cheme
Sã fii şi tu un fiu între alţi fii,
Nu îţi dori sã vezi minuni şi semne
Sau sã fii zguduit din temelii,
Ci-aruncã-n foc pariuri şi blesteme
Ca pentru tine sã se facã zi!