Suim plângând

Suim plângând adesea,
Pe cale spre iubire,
Să capatăm la capăt,
Eterna fericire.

Zdrobiți de-al vremii jale,
'Napoi nu vom privi,
În fața noastră-i cerul,
Spre el ne vom grăbi.

Urcăm plini de credință,
Prin necurmata vale,
Cu gemete, suspine,
Dar neclintiți pe cale.

Cântarea biruinței,
Mereu o fredonăm,
Cu laude mărețe,
Spre cer înaintăm.

Privim spre-albastra zare,
Îndat va răsări,
Ne pregătim de zborul,
Ce ultimul va fi.

Hrăniți de har sub soare,
Pe razele fierbinți,
Grăbim căci vrem s-ajungem,
În locul celor sfinți.

Ne este plânsu-amarnic,
Dar dulcele de sus,
Ne șterge-a noastre lacrim,
Ne-alină El... Isus.

Cu ruga-nflăcărată,
Ne-a binecuvântat,
Să stăm mereu de vorbă,
Cu Cel ce ne-a creat.

Ne pregătim... mireasă,
Să fim vrem la sfârșit,
Împodobiți cu greul,
Aici ce-am suferit.

Aceste clipe grele,
Pe frunte vor sclipi,
În bucurii alese,
Ce nu se vor sfârși.

Slujind în orice vreme,
Sfințirea adunăm,
Căci vrem o veșnicie,
Cu Domnul să avem.

Chiar greu de este drumul,
Pe el nu poposim,
Spre marea întâlnire,
Mereu aici grăbim.
Amin