Sufletul omenesc

SUFLETUL OMENESC


Sufletul uman reflectă
Dreapta Domnului, perfectă
Un imens ghem de antene
Conectate-n loc și vreme

Circuite și catene suprasistematizate
Receptori, cabluri si scheme,
Ce rezistă pân la moarte.
Ele schimbând legături
Ne-nțelese omului,
Etajate în posturi
După voia, DOMNULUI.

Microscopice centrale
Mult suprasofisticate
Și nuclee nucleare
Complicat, organizate,
Celule care iau forme
De copac, cu crengi intinse
Cu trunchiuri purtând enorme
Rădăcini strâmbe, diforme,
Haotic părând legate
Care-ating noi crengi de-aproape
Astfel, se intinde lanțul
Grupării celei mai simple,
Dac-ai vrea să faci bilantul
Te izbesc ciocane-n tâmple.

Comparatie mai simplă
Ar fi corpul unui om,
Acelaș lucru se-ntâmplă
Dar chimia-i, cu carbon
Capul său și mîinile,
Formează dendritele
Trunchiul, e fir de condus,
Zis axon, ducând impulsuri
Din picioare, înspre-n sus
Dar și lateral apare
Si din cap înspre picioare
Efector sau senzor fiind
De arsură nu am spus
Ori drum de rece ori caldură,
Făcute, de Cel de sus,
Nu create de natură
(e greu să cuprinzi cu-n vers
un punct, dintr-un univers)
că de fapt, orice făptură,
nu-i creată, de natură,
cu un pic de interes
VEZI, CĂ SA-NTÎMPLAT INVERS.
Unii se împiedică
Și nu de biserică
Ci de ce am scris mai sus,
N-au credință, în Isus
dar toate au regulă
Nu sunt lucruri izolate
LEGĂTURĂ-I intre toate
De la oameni, la celule
Din atom, la univers,
Au mare stabilitate
E valabil și invers.
MOARTEA, RUPE LEGĂTURA
Aparent fără să știe
Că se reface natura,
VORBESC, DE NATURA VIE.
Ceea ce trăim din jur
Și o spun fără-nconjur
E LEGAT CU GRAȚIE,
Într-o ecuație
Si cu căt aspiri mai sus
Vezi că-i marele, Larousse,
Creat tot de cel de sus.
Cât voința m-a condus
N-aveam parte, cu ISUS
Dar însingurarea mea,
A fost, de laYehova.
I-am greșit c-am călcat strâmb
Dar m-a pedepsit curând
Pedeapsă ingrozitoare,
TOT NU I-AM CERUT, IERTARE.
Cu mine avea plan greu
Când trăiam atât de rău
Fără țel, ca un ateu.
Ca să văd firul genunii
Și că nu-s buricul, lumii
M-A LĂSAT IN VOIA MEA
Cu tutun, alcool, cafea,
Dependent de sedative
Să le beau, n-aveam motive
Ciudatul cel mai ciudat,
Ce părea, că-i posedat,
De vedeam, fără Isus
ÎN CE STARE AM AJUNS.
Fără prieteni și-njosit
Abătut și amărât,
Disperat și fără, El
Târziu m-a chemat, la EL.
De-atunci, mare bucurie
Domnu-mi rezervase mie,
azi și mâine, am un țel
SUNT NEDESPĂRȚIT DE EL
am astăzi, Invățător
Dumnezeul Domnilor
Fără, EL n-ajung nimic
De-aceea îl chem și-l srig
Multe aș avea de spus
După planul, lui ISUS.
Dar acum epuizat
Stau juma de ceas in pat.
Sunt lipit, de Cel Preaînalt
De Isus, recomandat,
Zi de zi și ceas de ceas,
Timpul cât mi-a mai rămas.
MĂ OPRESC, mare-i zăduful,
MĂ trezește iarăși, Duhul.

Modovan Pavel
15.07. 2021