Suflete zdrobit de gura lumii

Suflete zdrobit de gura,
Lumii... ce te-a-nconjurat,
Nu uita, că sus pe cruce,
Domnu-n palme te-a săpat.

Te-a iubit și te iubește,
El fără de încetare,
Căci iubirea ce ți-o poartă,
Suflete... ea este mare.

Nu privi la cei ce astăzi,
Ei mereu te prigonesc,
Singur tu nu ești în luptă,
Chiar dacă te ocolesc.

N-asculta acele șoapte,
Ce le-auzi pe drum mereu,
Tu ascultă doar cuvântul,
Care-i de la Dumnezeu.

Gurile ce sunt deschise,
Ele împotriva ta,
Suflete... tu pentru ele,
Roagăte... și va lucra.

Va lucra Acel ce-ți știe,
Inima ta întristată,
Îți va da doar biruință,
Căci El este doar dreptate.

Inima nu ți-o închide,
Nu lăsa să o îmbrace,
Teama... ci s-o lași deschisă,
Ca să intre-n ea cu pace.

Cel ce-i dragoste... iubire,
Ce pe tine te-a salvat,
Suflete cândva pe cruce,
Când a fost crucificat.

Nu-ți întoarce nici privirea,
Când ți-e drumu-ncețoșat,
De îl chemi... cu-a Sa lumină,
Vei fi suflet luminat.

Fii pe drum mereu statornic,
Plin de dragoste... credință,
Căci iubirea îți aduce-n,
Orice luptă biruință.