Suflete spre ce ți-e drumul

Suflete... spre ce ți-e drumul, ce în viață tu îl ai,
Unde va sfârși el oare, jos în foc sau sus în Rai,
Dacă nu oprești la cruce, oare unde vei opri,
Dacă nu sfârșești cu Domnul, oare unde vei sfârși.

De plăceri ți-e plină viața, ce o ai tu pe pământ,
Însă ea nu este drumul, care duce-n locul sfânt,
Vei sfârși unde lumină, niciodat nu vei avea,
Și vei suferi în moarte, milă... nu există-n ea.

Poate ai azi bani... palate, dar cu tine nu vei lua,
Vre-o comoară pământească, tu oriunde te-ai afla,
Raiul este o comoară, ce n-o poți a prețui,
Iadul nu îți vrea averea, vrea doar a te nimici.

Poate spui că ești azi bine, însă bine tu nu ești,
De nu ai tu legământul cu Isus... și să-i slujești,
De nu ești pe a Sa urmă, nu ești fiu de Dumnezeu,
Ești un rob ce-i în robie, și stăpân ți-e cel ce-i rău.

Azi de sus din nou te strigă, viața ta să îi predai,
Ca la capăt tu la masă cu cei sfințiși El să stai,
Nu mai zăbovi o clipă, vino astăzi la Isus,
Numai El să-ti ia povara, ar putea... ce-i grea de duc.

El îți va ierta păcatul, dacă azi tu vei porni,
Cu ai Săi spre veșnicie, unde veșnic tu vei fi,
Vei cânta în cor cu îngeri, de-l alegi azi pe Isus,
De alegi neprihănirea, Și să-i fii doar Lui supus.

Și să nu privești o clipă, înapoi pe drumul tău,
Suflete-napoi e moarte, înainte-i Dumnezeu,
De vei ridica privirea, viața ta lui de-i vei da,
Cerul azi îl va deschide, mântuire să îți dea.

Îți va da ce niciodată, pe pământ nu ai avut,
Căci El este Împăratul, ce-ti dă azi un început,
Îți întinde-acum o mână, ca să urci îndat pe ea,
Să te scoată din mocirlă, veșnicia să îți dea.

Tu nu sta în nepăsare, inima dă-i astăzi Lui,
Altul mult să o iubească, pe pământ sau ceruri... nu-i,
Doar El a urcat pe-o cruce, ca să fie răstignit,
Ca să-ți dea și ție viață, pentru tine a murit.

Tu ridică-te și spune-i, că ai vrea să fii de-acum,
Fiul Său... și pune pasul, pe al mântuirii drum,
Poate fi târziu de mâine, căci la noapte poate fi,
Revenirea Sa din slavă, de nu vii... tu vei pieri.