Suflete rănit de lume

Suflete rănit de lume, de-ale ei săgeți fierbinți,
Cel ce inima-ți cunoaște, este Rege printre sfinți,
Stăpânește și pământul, El și ție ți-e Stăpân,
El te-a smuls din mâna celui, care este doar păgân.

Câteodată tu prin viață, ești atât de obosit,
Spui că zilele prea grele, azi pe drum te-au gârbovit,
Sunt cele ce-a ta privire, de la cer au dezlipit,
Aruncându-te în lumea-n care tu te-ai rătăcit.

Dar ascultă tu o clipă, și oprește-te puțin,
De pe calea ce te duce, într-un nesfârșit azi chin,
Tu ridică fără teamă ochii tăi îngreunați,
Și privirea, și-a lor strigăt, ei... spre cer sunt așteptați.

Dacă vei striga odată, mii de îngeri vor veni,
Dintr-o inimă curată, lupta grea vor birui,
Orice lanț azi te-nfășoară, poate fi el dezlegat,
Doar de Cel ce azi îți spune, să-ți dorești cu-adevărat.

Nu mai căuta la oameni, astăzi tu vre-o rezolvare,
Numai Domnul poate ție, să îți dea eliberare,
Doar la El este puterea, să-l închidă în adânc,
Pe acel ce îți aduce, ție tulburare-n gând.

Chiar de ești în deznădejde, chiar de ești în neputință,
Tu îngenunchează-ți astăzi, sufletul și-a ta ființă,
Chiar de nu mai ai cuvinte, și tăcerea e-ascultată,
Căci e Dumnezeu Acela, ce-o ascultă... El ți-e Tată.

Dar de ți-ai pierdut credința, de o vrei El ți-o va da,
De nu ai azi nici dorință, El te poat-elibera,
De-acest lanț ce te-nconjoară, de-acest lanț ce te-a legat,
Să te pierzi tu în adâncul, ce răcnește ne-ncetat.

Tu doar zi... ai milă Doamne, și de mine-adu-ți aminte,
Nu bolborosi în rugă, fără sens multe cuvinte,
Să fii sincer... spune-i astăzi, tot ce simți Celui ce-i sfânt,
Vei vedea a Lui lucrare, cu-a ta inimă și gând.