Suflete ia bine seama

Suflete ia bine seama, tu pe Domnul să-L primești,
Inima deschide-ndată, ca de astăzi să-L iubești.

Și nu ocoli chemarea, ce ți-o face Dumnezeu,
El ar vrea ca să salveze, suflete... sufletul tău.

Vine-o zi în care harul, cel de azi nu-l vei avea,
Va fi ziua cea târzie, când El nu va mai striga.

Astăzi ție El îți spune, hotărârea să o ei,
De-a te-ndepărta de lume, ca să fii printre ai Săi.

Îți îndinte a Sa mână, vrea ca să te ții de ea,
Suflete... că El să plece, astăzi tu nu îl lăsa.

Va veni o vreme-n care, El nu te va auzi,
Când vei fi în suferinț-atunci departe El va fi.

Poate-i ultima chemare, de auzi azi glasul Său,
Vino să îți dea un nume, cel de... fiu de Dumnezeu.

Să devii moștenitorul, locului ce-i ca un vis,
Este locul sfânt... el este, veșnicia-n Paradis.

Vino azi... cât se mai poate, mântuire să îți dea,
Suflete... lumea n-o are, oricât tu ai căuta.

Nu mai zăbovi căci iată, vremurile azi ne spun,
Cea care e azi trăită, e la capăt ea de drum.

Și îndată El revine, ceru-l va lăsa deschis,
Petru cei care aleargă, pe pământ spre Paradis.

Vino iute... te așteaptă, vrea să fii și tu salvat,
Astăzi... cât se mai aude, glasul cel de Împărat.
Amin