Suflet zbuciumat de vreme

Suflet zbuciumat de vremea, cea de azi... atât de grea,
De ce tu nu cauți pacea, căci îndat' nu vei putea,
Astăzi harul îl mai lasă, Cel ce-i plin de îndurare,
Dar curând nu va mai curge, căci pe-un nor El va apare.

Și din clipa revenirii, pacea n-o vei mai găsi,
Cei ce-o caută acuma, veșnică ea le va fi,
Caut-o și tu căci Domnul, are pentru fiecare,
Pacea ce-i neânțeleasă, ea vre-o margine nu are.

El îți dă astăzi o vreme, s-o găsești... este ușor,
Poți să o găsești sub soare, poți să o găsești sub nor,
Trebuie să ai dorința, pacea sfântă de-a avea,
De nu ai acea dorință... și dorință-ți poate da.

De nu știi ea unde este, tu îndat-o vei găsi,
Dacă azi în ascultare, către Domnul vei păși,
De îmbraci neprihănirea, ce-i o hain-a pocăinței,
Vei găsi tu pacea sfântă, alinarea suferinței.

De te vei smeri pe cale, o vei întâlni mereu,
Căci smerenia aduce, pace într-un ceas mai greu,
Este după voia Celui, care pacea sfântă are,
Celor ce-s smeriți le-aduce, pace dar și îndurare.

De înalți azi o cantare, tu pe ea o vei simți,
Dar cu-o gură larg deschisă, a cânta... nu-i a șopti,
O cântare-ți poate-aduce, până azi ce n-ai avut,
Acea pace ce-i dorită, de-a ta inimă ea mult.

Poate lanțuri ca să rupă, ce-ți aduc doar tulburare,
Poate ea ca să alunge, orice-adâncă întristare,
Cântă-i laude întruna, cântă-i Domnului mereu,
Pacea Lui să te-nsoțească, de o ai... nu va fi greu.

Dacă încă nu-i găsită, astăzi de ființa ta,
Tu pe calea către Domnul, cere și ți se va da,
Vei fi plin de bucurie, și de pacea cea divină,
Inima Lui dăruiește-i, și va fi de pace plină.