Suflet

În geometrii de goluri celulare
Nu găsesc nici lacrimi, suspine nu sunt,
Doar sufletul, a Domnului suflare,
Minunea vieţii în pumnul de pământ.

Copiind forma vasului de humă,
Ca într-un embargou, pentru o vreme,
Aşteaptă ziua, ceasul cel din urmă
Când Dumnezeu a hotărât să-l cheme.

E cum Iubirea, fără elemente
În tabla lui Mendeleev săpate,
Nici fum, nici scrum în limbi de foc ardente,
Un gol de-atomi, de viaţă plinătate.

L-am îmbrăcat în zdremţe, numai şire,
El şi-ar dori un strai de sărbătoare,
O haină albă, alb de in subţire,
Zalele de Crin, mirositoare.

Geometrii de goluri celulare
Se-adăpostesc în templu de ţărână,
(Fărâma veşniciei în ce moare),
Să-l miruim sub Cruce cu Lumină.

Se va surpa celulă de celulă
Când sufletul se-ntoarce-n veşnicie
Ducând un nume bun, ori cel de hulă...
Vrem un regret ori mare bucurie?

Veghează Dumnezeu, slăvitul Tată,
Ne-a oferit în Har răscumpărare,
Cu inimă profund îndurerată
Şi-a jertfit Fiul dăruind iertare.