SUFERINȚA TA, ISUS

suferința ta, Isus
De samuel budur
1. Cât de mare ți-a fost suferința, Doamne? !
Când în ghetsimani tu te rugai,
și glasul către tatăl sfânt îl înălțai...
Până-acolo, că lacrimile-n sânge ți s-au transformat.
2. Cât de mare ți-a fost suferința, Doamne? !
Când piroanele pe cruce te țineau,
Răstignit, coroana cea de spini, fruntea de sânge-ți inunda,
Iar trupul tot mai mult de cruce se-alipea...
3. Cât de mare ți-a fost suferința, Doamne? !
în drumul tău spre golgota...
Crucea grea, pe umeri apăsa,
Ah, Isuse... Tare grea ea mai era! ! !
4. Cât de mare ți-a fost suferința, Doamne? !
Când în piață toți strigau,
Pe barnaba... Pe barnaba! ! ! El să fie cel eliberat,
Iar pe Isus... Pe Isus, el să fie pus pe cruce... Crucificat!
5. Cât de mare ți-a fost suferința, Doamne? !
Multe lacrimi pentru mine ai vărsat...
Ce dragoste mi-ai arătat,
Sus pe crucea de la golgota...
6. De atunci... Lumea-n două ai împărțit,
Când din mormânt ai înviat,
După trei zile, cum era scris...
Tu moartea-i biruit.
7. îți mulțumesc Isus
Pentru jertfa ta de la calvar
și cu nerăbdare aștept acum...
Revenirea ta, căci așa ai spus.
8. Anii trec, și lumea-ncet s-a degradat,
Cu ură, boală și război...
Nimic nu mai este nou sub soare
Oamenii-s pe dinăuntru goi.
9. în cuvântul tău stă scris,
Că vei reveni pe nori de slavă,
Să ne iei pe fiecare...
Acolo sus... în patria cerească.
10. îmi cer iertare, Domnul meu,
Pentru-al meu păcat și neveghiere...
Acum mai mult ca orișicând,
Așteptăm a ta mângâiere...
11. Așteptăm venirea ta,
Pregătită-i candela? !
Dacă se-ntâmplă la noapte?
și va fi răpirea...
12. Duh de-nțelepciune și credință
Pune-n fiecare, Doamne
Căci poate fi ultima strigare...
și veșnicia unde ne-o petrecem oare? !
13. Mă rog acum la tine, Doamne,
Din cartea vieții nu ne șterge...
și pentru dragostea-ți cea mare
Mai vindecă și azi a noastră „boală spirituală”.
14. și ne iartă de tot păcatul,
Căci rodul crucii tale suntem...
Tare mult noi ne-am dori
Să ne-ntâlnim în împărăția ta! ! !
6. Căutați pe Domnul câtă vreme se poate găsi; chemați-l câtă vreme este aproape. 7. Să se lase cel
Rău de calea lui și omul nelegiuit să se lase de gândurile lui, să se întoarcă la Domnul care va avea
Milă de el, la Dumnezeul nostru, care nu obosește iertând. 8. „căci gândurile mele nu sunt
Gândurile voastre, și căile voastre nu sunt căile mele”, zice Domnul. 9. „ci, cât sunt de sus cerurile
Față de pământ, atât sunt de sus căile mele față de căile voastre și gândurile mele față de gândurile
Voastre. Isaia 55:6-9.