Suferintã si Multumire !

Suferintã si Multumire!

Oricât de mare paradox se vede între aceste douã,
Frumos, sublim se completeazã si se împacã amândouã.
Cãci MULTUMIREA este cheia spre o viatã înfloritoare,
Iar SUFERINTA lustruieste valoarea aurului, prin cuptoare.

De-asupra norilor se-naltã mãretul soare strãlucitor,
Dar noi prin lacrimi, griji si temeri, nu mai privim spre viitor.
Desi Cuvântul Lui ne spune cã Dumnezeu e Adãpostul,
Chiar si asa la MULTUMIRE, în SUFERINTÃ, nu-i vedem rostul.

Dar ea odatã ce-i rostitã, ea poate fi vindecãtoare,
Iar a ta inimã zdobitã v-a fii o apã curgãtoare.
Si multumirea mai înseamnã ca sã trãiesti pentru Hristos,
Iar traiul tãu de zi cu zi, v-a fii mereu nepãcãtos.

Îngrijorarea ea devine pentru cei multi defapt o stare,
Si-apoi apare codul rosu iar pe-al nost' chip o întristare.
Si-n fata noastrã se prezintã ca si o barcã de salvare,
Douã solutii: una e bunã dar cealaltã fãrã valoare.

Cãci RESEMNAREA-i abandon, o viatã fãrã sens, culoare,
Iar MULTUMIREA, ea admirã, culorile din orice floare.
Si-atunci când noi vedem frumosul dincolo de orice urât,
Cu sigurantã al nost' suflet, nu va putea fi amãrât.

Orice nu e RECUNOSTINTÃ si-ncredere în Dumnezeu,
Practic se scrie ateismul asemeni unui expozeu.
Noi credem într-un Dumnezeu ce-i bun si plin de îndurare,
Dar ne chircim cuprinsi de temeri si ajungem la disperare.

Sã stiti cã necredinta noastrã insultã dar pe Creatorul,
Care-a fãcut întreg Pãmântul si-n mâna Lui e viitorul.
Desi sunt lucruri fãrã sens azi presãrate pe cãrare,
Tu multumeste-I lui Isus, prin ele dobândesti rãbdare.

Amin

Bivolãrie, 14.12. 2020
https://youtu. be/NWWxNbbF1No