Suferință grea povară

Suferință grea povară, ce în față mi-ai venit,
De ce vrei ca eu pe cale, să fiu călător zdrobit,
Ai uitat că lângă mine, este-un mare Dumnezeu,
Care nu mă lasă singur, teamă n-am de tine eu.

De ce vrei să-mi ei puterea, de ce vrei să mă oprești,
De ce tu apari în față, vrei ca să mă nimicești,
Oare ai uitat că mie, Cel ce-i viu și-adevarat,
Îmi va da mereu putere, eu pe cale să nu cad.

De ce-aduci cu tine ceață, de ce vrei să mă orbești,
De ce oare tu pe mine, vrei ca să mă rătăcești,
Când în fața mea pe cale, este-ntruna Dumnezeu,
Și lumina Sa îmi este, călăuză ea mereu.

El îmi este-a mea povață, eu de El voi asculta,
Chiar de vei răcni tu tare, să mă tulburi n-ai putea,
Nici ca să mă simt eu singur, n-ai să poți ca să mă faci,
Nici cu teamă suferință, n-ai să poți să mă îmbraci.

N-ai să poți nici să mă clatini, căci tărie Dumnezeu,
Mie-mi este-n orice clipă, că să nu îmi fie greu,
Nici să mă răpui în vale, suferință n-ai putea,
Harul Său întotdeauna, este el de partea mea.

Stai departe tu de mine, scut îmi este Cel ce-i sfânt,
Și să nu uiți niciodată, nu sunt sigur pe pământ,
E cu mine Împăratul, ce-a ales ca eu să fiu,
Cel răscumpărat din moarte, să fiu veșnic și eu viu.