Suferinţa

Suferinţa e credinţa care luptă în adevăr
Viaţa care se trăieşte când iubirea vreau sa apăr...
Lupta mea cu mine însumi, biruinţe şi căderi,
Văi adânci şi piscuri albe, bucurie şi dureri...

Suferinţa e o scară ce-o urcăm spre Paradis,
Orice treaptă e durere, e-ncercare nu un vis...
Ca un leu ce stă la pândă e ispita celui rău,
În dureri îi sunt izvoare, în chemarea ca un hău.

Suferinţa este luptă a vitejilor soldaţi,
Ce nu fug când văd vrăjmaşul cu uriaşii goliaţi.
Nu se prăbuşesc de groază, când sfidat e Dumnezeu,
Cu curaj sfinţii se luptă, căci cel rău nu este zeu!

Suferinţa e corabia, ce se-dreaptă spre liman,
Prin furtunile cumplite ce se nasc în crud Ocean.
Ruptă-i pânza şi catargul, urla vântul ne'ncetat,
Dar noi ştim cine-i Cârmaciul, ce nicicând nu ne-a uitat!

Suferinţa este drumul ce-i cu lacrimi presărat,
Spre un Cer senin şi dulce, unde-i Domnul Împărat.
Flori de crini udaţi cu sânge, cresc pe drumul cel sfinţit,
A martiriilor durere, când pe-altare s-au jertfit.

Nu ne-a spus nicicând Stăpânul că vom fi doar fericiţi,
Că de spini, ţepuşe amare, noi vom fi mereu feriţi...
Dar ne-a spus s-avem curajul, doar prin El sa biruim
Iar pe crestele de aur prin credinţă să suim!

Suferinţa cea de astăzi este-un fulg pe un cântar
De va fi adusă alături de cinstirea dată-n dar...
Aur veşnic, pietre scumpe, vor fi puse pe un tal,
Iar pe celălalt nisipul spulberat la ţărm de val...