Suferință

Suferinţă

Nimeni nu îmi cunoaşte problemele,
Nimeni nu ştie durerile inimi mele,
Am plecat de unul singur să găsesc fericirea.

Am ajuns acolo jos, în văi întunecate,
Eram singur şi pierdut în a mea suferinţă,
Strigam de unul singur dar nimeni nu îmi răspundea,

Am încercat în toate modurile să ies la lumină,
Era aşa de greu, mă luptam cu Eul meu,
Lacrimi multe am vărsat cu gândul la acea zi când fericit voi fi.

Oare mai trebuie să mai alerg în stânga şi în dreapta
Oare cât voi rezista în suferinţa asta mare,
Şi parcă tot mai este o scăpare, dar unde oare?

Alergi de parcă nu ştii unde să mai mergi,
Alergi, ca un animal bolnav, ai grijă să nu cazi,
Parcă ai ajuns la sfârşit si tot nu ai biruit.

Famila este cea la care de mult alerg.
De ce nu îmi raspunde nimeni,
Ce sa întâmplat cu voi, nu mă mai iubiţi?

Văd cum chipurile voastre, din miei în lupi s-au transformat,
M-aţi aşteptat şi ieri şi azi ca să apar şi iată că am sosit,
Şi atunci, unul către altul la ureche şi-au şoptit:

Hai să îl ucidem cât mai putem, în viaţă să nu îl mai lăsăm,
Hai să-l judecăm, cu pietre în el să dăm,
Dar un glas de sus se aude…

Tunete şi fulgere către pământ s-au îndreptat,
Tot pământul s-a cutremurat când Domnul s-a arătat,
Atunci am realizat cine este cu adevărt al meu împarat.

De la moarte eu am fost scăpat şi de povară lepădat,
Dar trebuia să fac o juruintă în faţa Împăratului ceresc,
Că începând de astăzi Domnuli să îi slujesc.

Acum vedeţi voi dragii mei, nu fiţi nişte miei care ataca alţi miei,
Arată-ţi dragostea de frate, iubeşte-l neâncetat că Domnul te-a şi iertat,
Şi dacă vei trăi aşa, Domnul se va bucura şi răsplată mare vei avea.

Amin!