Sub un cer senin

Sub un cer senin... de Domnul, limpezit azi zi de zi,
Pe un drum ce doar puterea, Lui îl poate netezi,
Azi înaintează-n grabă, un popor de legământ,
Care are o dorință, să ajungă-n cerul sfânt.

Vremuri multe întâlnește, astazi el pe calea sa,
Luptă... și atunci când lupta, ea devine una grea,
El în loc nu se oprește, își ridic-a sa privire,
Către Viață... care este, viața cea din nemurire.

Cere-ntruna ajutorul, cheamă numele Lui sfânt,
Numele de Domn, de Rege, ce nu este pe pământ,
Să-și întindă-ndată mâna, timpul când e mult prea greu,
Și El nu stă-n nepăsare, căci El este Dumnezeu.

Se coboară iute-ngrabă, să îi vină-n ajutor,
Când pe drumul către ceruri, este greu... nu e ușor,
Și îl trece de-orice vale, de-orice val e ridicat,
De-orice vânt... de-orce furtună, căci e Domnul Cel prea-nalt.

El e Cel care cunoaște, geamătul și-a lui suspin,
El e Cel care coboară să aducă doar alin,
Azi poporului ce pasul, nu-l oprește pe-acest drum,
A înaintat pe cale-naintează și acum.

El aduce mângâiere, când durerea este grea,
El aduce biruință-n viața mea dar și a ta,
Ce-i ales de El... vre-o dată, pe pământ nu e lăsat,
Singur... ci pe braț puternic, azi pe cale e purtat.

Este dus el peste mare-acest popor de legământ,
Întărit prin harul care, îl mai lasă prin cuvânt,
Doar în car de biruință, e urcat astăzi mereu,
Dus în locul de odihnă, care-i doar la pieptul Său.

Nu-i lăsat în bezn-adâncă, de Isus e luminat,
A văzut în el dorința, de a fi popor salvat,
Azi pe cale-naintarea, este doar pe brațul Său,
Brațul cel atotputernic, ce răzbate orice greu.