Sub umbra crucii grele

Sub umbra crucii grele, păcatul se spăla,
Din răni curgea din harul, ce viață aducea,
Coroana de ocară, pe frunte El a dus,
Ca să avem azi viața, prin vene ce i-a curs.

​Pământul sub picioare, de groază s-a mișcat,
Când Fiul fără vină, pe lemn a fost lăsat,
Iertarea se scria, cu sânge de rubin,
Să stingă pe vecie, al morții greu venin.

​Privirea Lui de milă, spre cer s-a ridicat,
Purtând povara lumii, și tot ce e pătat,
N-a vrut o răzbunare, nici foc din cerul sfânt,
Ci pacea ce coboară, pe-acest rănit pământ.

​Piroanele durerii, în carne i-au pătruns,
Dar dragostea de Tată, în ele s-a ascuns,
Căci fiecare rană, e-o poartă spre un mal,
Să treacă cel pierdut, spre țărmul cel final.

​S-a rupt perdeaua veche, la templul cel de piatră,
Căci Jertfa cea supremă, nici azi nu e uitată,
Avem o libertatea, prin sânge și prin chin,
Să stăm pe veci cu Domnul, în Raiul Său divin.

Mormântul n-a putut, să țină sub zăvor,
Pe Cel ce este Calea, pe-al lumii Salvator,
A treia zi lumina, din piatră a țâșnit,
Căci moartea-n înviere, pe veci s-a prăbușit.

​Nu căutați țărâna, pe Cel ce este viu,
Căci n-a lăsat speranța, să piară în pustiu,
Hristos a-nvins blestemul, și lanțul cel greoi,
Ca să aducă cerul, aici, și pentru noi.

​Să cânte azi pământul, un imn de bucurie,
Căci poarta mântuirii, deschisă-i pe vecie,
Nu mai purtăm povara, nici umbra de păcat,
Căci Dumnezeul nostru, cu slavă a-nviat!

Veniți cu umilință, la poala crucii Sale,
Să lepădați povara, și gustul de jale,
Căci sângele ce-a curs, e singurul izvor,
Ce dă putere nouă, și aripi pentru zbor.

​Nu-i nici-o vină mare, pe care El n-o spală,
Când inima zdrobită, la tronul Lui se scoală,
Prin fiecare rană, un râu de har ne vine,
Să ne transforme viața, în veșnicii senine.

​Rămâneți deci în pace, sub paza Lui divină,
Căci noaptea s-a sfârșit, și suntem în lumină,
Hristos, Biruitorul, e Domn și Împărat,
Slăviți-L toți deodată, căci El viața ne-a dat.

​Purtăm în suflet semnul, iubirii Sale sfinte,
Ce nu se poate spune, prin biete mari cuvinte,
Hristos e stânca noastră, e Domnul adorat,
Căci moartea a învins-o și-n veci a înviat.
Amin