Sub ploaia fulgilor de nea

Sub ploaia fulgilor din neaua,
Ce-acoperă acest pământ,
Tu îmi croiești un drum spre locul,
Promis de Tine Domn preasfânt.

Pe mare-mi este trecătoare,
O mână care a învins,
O moarte cruntă când pe-o cruce,
De bunăvoie ai întins.

Sub grija ce îmi dă târcoale,
Eu sunt acel ne-ngrijorat,
Căci dragostea din Tine Doamne,
Mereu de grijă mi-a purtat.

M-a pus pe urma suferinței,
Ce doar în cer poate sfârși,
Să pot odihna mult dorită,
La capăt Doamne-a o găsi.

Sub zgomot plin de multă jale,
Ce se aude pe pământ,
Alerg doar plin de bucurie,
Căci peste mine-i harul sfânt.

El mă ridică în cădere,
Să nu mă prăbușesc pe drum,
Mereu a fost prezent în viață,
Mereu va fi cum e și-acum.

Sub valul ridicat de ape,
Dintr-un adânc ce-i tulburat,
De dragostea de sus măreață,
Spre mal de ape sunt purtat.

Să nu mă pierd în deznădejdea,
Care mă poate doborâ,
Să nu cobor... să urc căci iată,
E-aproape Domnul a veni.
Amin