Sub ochii mei

Sub ochii mei se sting destine
Că nu au vrut pahare pline
Și mă frământ un timp, o vreme,
O lacrimă cade din gene.

Sub mintea mea se-nchid obloane
Și eu nu vreau și eu le spun...
Dar vorbele îmi sunt baloane,
Prea mici, prea fine, de săpun.

Sub ruga mea se naște cerul,
Pe care sper să îl vedeți,
Să luați din el dorul și felul
Să-l înmulțiți cu ce aveți.

Sub ochii mei renasc povețe
Pe care nimeni nu le vrea,
Căci fiecare suflet are
Și vrea să-și poarte slava sa.

Aceasta e ce-au urmărit,
Aceasta e ce și-au dorit,
De vină să fie orbirea?
Mă întreb, urmează și trezirea?

Și nu e rău până la urmă
Dacă se-aleg cu lacrima,
Căci ea e apa de pe urmă
Ce le transformă inima.

Căci ăsta-i dreptul cel dintâi
Să îți alegi ceea ce-ți spui
Să poți că faci ce îți dorești
Ești liber suflet să gândești.

Depinde însă ce alegi,
Rămâi cu El sau o să pleci?
Dar nu uita că tot ce ești
Se va răsfrânge peste veci.

Depinde însă ce alegi,
Dar nu uita, trăiești pe veci!
El îți oferă loc în rai
La masa Lui, de vrei să stai.