Sub norul.harului din ceruri

Sub norul harului din ceruri
autor. Diana G. U.

Sub norul harului din ceruri,
Să înflorești neâncetat,
În locul unde Cel din slavă,
Cu brațul Său te-a așezat.

Mireasma cerului să fie,
Pe calea ta... în jurul tău,
Ca să cunoască-mprejurimea,
Că ești sădit de Dumnezeu.

Să fii o pildă de iubire,
Un susur blând în ceasul greu,
Să porți în suflet strălucirea,
Ce-o are numai Dumnezeu.

​Chiar de vor bate vânturi reci,
Sau arșița te va-ncerca,
Rămâi înfipt adânc în Stâncă,
Căci El este tăria ta.

​Iar rodul tău să dea de veste,
Că ești udat de Duhul Sfânt,
O rază vie de lumină,
Trimisă astăzi pe pământ.

​Până când Cel ce te-a chemat,
Te va muta în plină floare,
Din valea umbrelor de-aici,
În Țara Sa nepieritoare.

Să nu te temi de nici-o noapte,
Căci Cel ce te-a ales ca fiu,
Îți va păzi pașii și gândul,
Chiar și prin cel mai ars pustiu.

​Iar când Stăpânul din grădină,
Va trece pragul spre-a vedea,
Să afle-n tine-o floare rară,
Ce-a înflorit sub grija Sa.

​Atunci, cu glas plin de iubire,
Te va chema la pieptul Lui,
Să fii podoabă pe vecie,
În slava Sfântă-a Cerului.

​Acolo unde nu-i durere,
Și unde-i soare făr-apus,
Vei străluci pe totdeauna,
Lângă Păstorul tău, Isus.

Să porți și-acum, și-n veșnicie,
Iubirea... semnul cel mai sfânt,
Ca o dovadă vie-a milei,
Ce te-a purtat pe acest pământ.

​Căci n-ai fost singur nici-o clipă,
În tot ce-a fost și va mai fi,
Iar harul Lui, ca o aripă,
Te va păzi în orice zi.

​Să fii o binecuvântare,
Izvor de apă tu să fii,
O pildă vie de iertare,

​Un viu moștenitor al slavei,
Ce-a biruit prin jertfa Sa,
Și care-n corul cel de îngeri,
În veci de veci îi va cânta.
Amin