Sub minunate raze lucitoare

Sub minunate raze lucitoare,
Pe-o-ngustă cale Doamne te-am găsit,
Iubirea Ta măreață am văzut-o,
Pe-acelaș drum pe el când am pornit.

Sub clarul cel de lună-n miez de noapte,
Când teama mă trăgea pe calea ei,
Pe Tine te-am văzut cum Tu pe mine,
M-ai ridicat deasupra celor răi.

Sub norii tulburați de-a lor mânie,
Cu-a Tale fericiri Tu ai venit,
Și-n vremi cu mari furtuni și ploi mărunte,
Pe Tine Domnul meu te-am întâlnit.

În vuietul de ape tulburate,
Doar glasul Tău duios l-am ascultat,
Căci Doamne printre valuri eu pe Tine,
Spre malul cel de mare te-am urmat.

Sub stelele-aurii strălucitoare,
Privirea către cer mi-am ațintit,
Căci eu văzut-am Doamne printre stele,
La mine-n noaptea grea cum ai venit.

Lumină mi-ai adus să nu îmi fie,
Atât de greu prin ea eu ca să trec,
N-ai vrut a mea privire eu în noapte,
Din cer înspre pământ să o aplec.

Prin viață trecătoare eu adesea,
Pe Tine Domnul meu te-am întâlnit,
De cele întâlnite-atât de grele,
Pe mine Tu mereu m-ai izbăvit.

M-agăț mereu Isuse de-a Ta poală,
Căci eu să rătăcesc vre-o dat n-aș vrea,
De Tine mă voi ține pân-la capăt,
Să pot să trec de vremea ce e grea.