Sub lemn Tu durerea simțit-ai odată

Sub lemn Tu durerea simțit-ai odată,
Cu ochii în lacrimi fierbinte iubeai,
Povara greoaie, păcatul Isuse,
Tăcut și smerit pe Golgota-l duceai.

Cu dragostea-ți vie și astăzi văzută,
Calvarul urcai suferind mai mereu,
Sub pietre-aruncate-aduceai o iertare,
Căci milă ești Doamne... Tu ești Dumnezeu.

Un om al durerii ai fost fără vină,
Te-ai stins pe o cruce salvare-aducând,
S-aduci bucurie acelor ce-n viață,
Spre Tine aleargă adânc suspinând.

Zdrobeai chiar și moartea, iubind fără margini,
Sub spinii ce fruntea-ți străpunse adânc,
Sub ei mijloceai aducând o iertare,
Acelor ce-n cuie te-au pus Domn preasfânt.

Șuvoaie de sânge lăsau urma albă,
Ce-i astăzi o cale spre-acel infinit,
De jertfa adusă de Tine pe cruce,
De-a Ta bunatate, ce-i azi pregătit.

Dureri te-apăsară-n pustiul sălbatic,
Dar Tu nici-o clipă-napoi n-ai privit,
Privirea Ta blândă-nvia oropsitii,
O grea luptă mare Tu n-ai părăsit.

Și astăzi lupți Doamne, puterea ești toată,
Hrănești inimi care de dor pline sunt,
Le dai bucurie, salvare de moarte,
Un zbor spre vecia din locul cel sfânt.

Și astăzi o cale-a Ta jertfa ne-arată,
Și astăzi iubirea fierbinte-o simțim,
Căci lupți totdeauna, Tu ai o dorință,
Niciunul aici nu ai vrea să murim.
Amin