Sub hăinuța de zăpadă

Sub hăinuța de zăpadă
Mugurii și-arată fața,
Ninge lin peste ogradă,
În mlădițe, vezi speranța

Unei calde primăveri,
Care-ntårzie să vină.
Se luptă gerul din răsputeri,
Căci zăpada, vrea stăpånă.

Și-a întins mantaua ei
Peste dealuri și coline,
Peste munți și peste văi.
Ca să știe orișicine

Căci sub plapuma ei aspră,
Nimeni și nimic nu mișcă.
Din întinderea albastră
Vånturați ca de morișcă,

Miliarde vin, coboară,
Și se-așează peste tot,
Diamante sclipitoare
Pui de stele, prin omăt.

A ei plapumă tot crește
În tăcerea nopții blânde,
Se înalță peste creste
Si-orice vale o ascunde.

Dar când sa crezut stăpână
Peste tot ce are viață,
Ghioceii o îngână
Spărgånd pojghița de ghiață.

Vestitorii primăverii
Nu se dau bătuți ușor,
Căci Stăpân pe-ntinsul zării,
Este TATĂL, CREIATOR "! !

El conduce universul
Ploaia, tunetele, vântul,
Natura-l cunoaște glasul
Căci El a-ntocmit pământul.

Și pe tin" un fulg de nea,
Fără preț, fără valoare,
În această lume rea
Ce se-ndreaptă spre pierzare,

Te-a înfiat sus pe Golgota
Răstignit pe cruce-n soare,
Când se-ntunecase bolta
Ai primit prin har iertare.

Să-ți păstrezi curat veșmântul
Alb, imaculat ca neaua,
Căci ești călător ca gåndul
Nu știi când ți-apune steaua.

Ai venit pe-acest pămànt
Ca să fii o mărturie,
Un luceafăr strălucit
În vorbire și-n trăire.

Fie iarna cåt de aspră,
Greul suferinței tale,
După iarnă se arată
Primăvara cu-al ei soare.

Fii un fulg, un suflet alb
Pånă cånd îți vei lua zborul,
Căci la țărmul celălalt,
Te așteaptă Salvatorul.