Sub crucea foarte grea a vieţii

Sub crucea foarte grea a vieţii fratele a căzut în luptă
Lovit de grele încercări, bătut de soartă şi însângerat
S-a poticnit sărmanul, cu cine în viaţă nu se întâmplă
Dar tu imediat l-ai osândit şi în inimă l-ai judecat.

Să te desparţi aşa uşor de al tău prieten te-ai grăbit
Crezând că el de acum nu-i vrednic să fie lângă tine
Şi ai trecut atunci pe alături nici măcar nu te-ai oprit
Să-i dai un ajutor şi rănile să-i legi ţi-a fost ruşine.

Nu te grăbi să-l judeci căci Dumnezeu e plin de bunătate
El iarăşi poate să-l ridice din starea grea în care s-a aflat
Dar tu nu l-ai ajutat atunci şi îl priviai doar de departe
Iar acel la care nici nu te-ai gândit cu dragoste l-a ridicat.

Nu-l judeca, poate a fost zdrobit cumva de-o suferinţă
De vreun necaz prea greu şi a căzut pe drum descurajat
Tu nu-l lăsa ci te apropie de el cu dragoste şi umilinţă
Ca în ceasul de încercare să fie sprijinit şi mângâiat.

Domnul l-a iertat dar tu nu poţi şi în inima ta este ură
Ai foarte mare grijă căci poţi să cazi şi tu în drumul tău
Eşti oare tu mai bun, fii sincer, citeşte bine în Scriptură
Şi adu-ţi aminte cum te-a iubit pe tine bunul Dumnezeu.

Am văzut zdrobirea inimii şi lacrimile lui de pocăinţă
În clipa aceia când Domnul Isus din nou i-a dat iertare
Bucuros el iarăşi s-a sculat plin de nădejde şi credinţă
Tu însă l-ai dispreţuit dar Dumnezeu e plin de îndurare.

Un creştin adevărat nicicând nu judecă, el doar se roagă
Atunci când cade cineva sub sarcinile grele de încercări
Învaţă-ne Isus iubirea ce a strâns în braţe lumea întreagă
Ca celor întristaţi să aducem numai bucurii şi mângâieri.


*******