Sub cerul plin de îngeri

Sub cerul plin de îngeri,
În noaptea cea vioaie,
Sub razele de lună,
Pe un mănunchi de paie,
Dintr-o fecioară care,
Cuvântul împlinea,
Iubirea, mântuirea,
Iertarea se năștea.

Și treptele de aur,
Și slava o lăsa,
Să moară-n chinuri grele,
El pe pământ venea,
S-aducă-n luptă pacea,
Sub lacrimi bucurii,
Si-o urmă ce sfârșește,
În cer... în veșnicii.

Venea s-aducă ziuă,
În nopțile târzii,
Răcoarea cea de rouă,
În vremi de azi, pustii,
Venea ca la un capăt,
S-aducă început,
Să fie pus pe cruce,
Cândva El s-a născut.

Venea din slăvi divine,
Să ștearg-orice păcat,
El, raza de lumină,
Fără apus vre-o dat,
Pământul să salveze,
Venea ca să îi dea,
Speranța mântuirii,
Murind pe Golgota.

Născut era s-aducă,
Un drum spre veșnicii,
Pe-o urmă-nsângerată,
Dar plin de bucurii,
S-aducă jertfa sfântă,
Un timp fără sfârșit,
Acolo unde viața,
Va fi un infinit.

Ce clipă minunată,
Atunci când se năștea,
Din cerurile-nalte,
Când viața cobora,
De-atunci e o strigare,
Și cine-i doritor,
De pe un drum spre moarte,
Să se avânte-n zbor.
Amin