„Strigătul lui Iov din cenușă”

Durerile din inima amară,
Când Iov era pus jos în strâmtorare,
Ce avea să spună Iov de aici era
În lumea aceasta acelora ce nu se cerceta.

Ce lacrimi avea Iov, fratele nostru, care
Se scărpina cu ciobul ascuțit pe la picioare
Și nu cârtea în tot ce i s-a luat,
Și nu se lăsa de Satana cel rău intimidat.

Mă gândeam la Iov cum se chinuia
De atâtea pierderi mari în această lume rea;
Veneau la el și frații lui chiar de credință
Și-i spuneau: „Pedeapsa îți este ia sentință!”

Și Iov, tăcut, cu lacrimi dure de durere,
Îi privea pe toți cu atâta mângâiere
Și le spune Iov tuturor cu gura:
„Oare Satana ți-a câștigat iubirea?

La cât de greu îmi este, pierzând tot ce aveam,
Voi veniți la mine să mă răniți mai tare?
Oare Dumnezeu, din susul Său, prin geam,
El este a mea viață și în greu ajutorare!

”Nu mai cârtiți într-una, frică să vă fie,
Căci Domnul, El aude din înălțimea Lui cea vie!
Binele făcut sau răul ce îți e taină,
Totul vede Domnul, îți vede a ta haină.

Mă doare sufletul pentru voi ca frați,
Că lumea pune greutăți pe voi ca în saci
Și nici nu observi ce este lângă tine,
Dar vii și îți spui poziția, crezând că este bine.

De îți ia copiii Satana, răul care
Vrea să te distrugă, credința ca să-ți cadă,
Cum vei proceda de îți ia tot ce ai?
Vei cârti spre Domnul sau liniștit tot stai?

O, tu, frate, soră, care ești aici,
Eu am trecut pe acolo, în lume nu mai sunt;
Durere și asuprire o să ai mereu,
Dar tu nu ești singur, ci ești cu Dumnezeu.

Când Biblia în casă o ții doar pe un raft,
Este necitită, plină ea de praf,
Eu nu sunt cu tine, sunt în așteptare,
Vreau să ne vedem cu toții în cerul Lui cel mare.

Nu te alipi, tu, suflete, de acest pământ,
Totul se termină până la mormânt!
Nu căuta plăcere și bine să te vezi,
Căci ce sădești aici, aia o să culegi.

Când ești lăsat în zdrențe pe o rogojină,
Iar foștii tăi prieteni te lasă în cenușă,
Iov strigă din vecie: „Încrede-te-n Lumină,
Căci Dumnezeu la urmă îți va deschide-o ușă!”

Așa că nu mai plânge când singur te aduni,
În cioburi de durere și-n mii de rugăciuni,
Căci Dumnezeu coboară la cel cu duhul frânt,
Și-ți numără El lacrima, când cade la pământ.

Și de mai crezi că tu nu mai ai scăpare,
Uită-te la mine, eu, Iov, sunt în așteptare,
Ca să fim cu Domnul sus, în cerul Sfânt,
Și nu în locuința morților, jos într-un mormânt!