Strigaţi străjeri!

Cu mâna Ta l-ai plămădit din tină
Pe primul om, apoi porunci i-ai dat
Ce fructe să n-atingă în grădină,
Dar el şi Eva nu te-au ascultat.

Că şarpele, duşmanul omenirii,
Cu îndoială-n glas şi mai şoptit,
Le-a spus că toate sunt permise firii,
Că Dumnezeu n-a fost prea explicit.

Ei au mâncat din pomul cunoştinţei
Şi au văzut că-s goi şi s-au ferit
De Creatorul lumii şi-al fiinţei,
Iar Cel Prea�nalt din rai i-a izgonit.

Ca un paianjen plasa îşi întinde
Vicleanul vânător, inteligent,
Pe nesimţite sufletul ţi-l prinde
Şi-atunci în viaţa ta el e prezent.

Ademenind pe teologi şi clerici
Cu ştiinţele înalte din Apus,
Satan încearcă şi azi în biserici
Să schimbe-nvăţătura lui Isus.

Azi viciul este socotit virtute,
Fiindcă moda cu al ei curent
Le fură bunul simţ făcân-i brute,
Păşind pe drumul larg şi decadent.

Subtil şi tacticos, cu îndrăzneală
Satan strecoară noi învăţături,
Pe mulţi ce nu rezistă la momeală
Îi vezi cum se abat de la Scripturi.

Cu limbă-nşelătoare îi încântă
Vicleanul de Satan chiar pe cei tari.
Atenţie! Ne spune Cartea Sfântă:
"Vulpile mici strică viile mari."

Treziţi-vă, că timpu-i pe sfârşite,
Al Domnului Cuvânt nu s-a schimbat!
Fiţi Danieli şi Iosifi şi Tabite,
Urmându-L pe Isus cu-adevărat.

Strigaţi străjeri la porţile cetăţii
Că-n plasa lui Satan oamenii mor.
În ziua-nfricoşată-a judecăţii
Veţi fi răspunzători de moartea lor.