Strigăt către Tine

Strigăt către Tine

În cine să mă-ncred o Doamne,
În lumea plină de nerozi? !
Unii azi și-au pus până și coarne
Iar alții chiar se cred roboți.

Nu le-a ajuns curvia,
Nici prostituția și nici sodomia.
Cică băieții vor să fie fete
Și vor căsătorii fără rușine.

Cu toții spun că au avansat
Că omul azi a evoluat.
Însă parcă sunt tot mai sălbatici
Distrug, ucid și parcă-s niște sadici.

În timp ce lumea-i plină azi de boală
Ei cică vor o ”Nouă Ordine Mondială”
O ordine în care omul e stăpânul
Și moartea pune peste fiecare jugul.

O Doamne, Te-așteptăm cu nerăbdare
Să-ți iei poporul tău din omenire
S-aduci odată judecată și dreptate
În lumea asta plină de-ntuneric.

Aici în Valea umbrei morții
Pune în noi Flacăra Trezirii
Duhul Tău să umple azi candela
Să putem să-ți împărțim Lumina.

Și până când Doamne vei veni
Ajută-ne să fim cu-adevărat creștini
Dă-ne putere să fim mărturii
S-ajungem Sus cu Tine-n veșnicii.

Simion Ioanăș